FERICIREA ca stare de spirit

[fortuna777]

Aici ai dreptate. Dar vorbind despre relatia dintre doi oameni care se simt fericiti unul cu celalalt, oare efortul de a mentine aceasta fericire nu ar trebui sa fie reciproc? Sau daca numai unul face efortul, celalalt macar sa-l aprecieze, nu?

Intr-o relatie de cuplu nu poate exista egalitate perfecta. Intotdeauna va exista unul care va pretinde ca face mai mult pentru celalalt. Problema apare atunci cand simti ca tot ce ai facut a fost in zadar, ca uneori poate ai trecut peste lucruri grave, contrar principiilor tale si cu toate astea celalalt n-a inteles nimic.  Cred ca e impropriu spus ca efortul de a mentine fericirea in cuplu vine doar din partea unuia. Mai degraba as crede ca ai vrut sa spui ca doar unul face concesii si lasa de la el pentru a mentine relatia vie si functionala, si atunci sigur ca nu e ok.

O relatie de cuplu ideala, cred eu, este o legatura in care nu domina niciunul din cei doi. Ea se bazeaza pe respect si foarte multa toleranta din partea amandurora. Relatiile inseamna schimbari interioare si compromisuri, inseamna sa stii sa ceri ceea ce ai nevoie cu adevarat, fara a astepta ca partenerul tau sa intuiasca  ce ai tu nevoie.

[optimus sum]

total de acord... daca exista comunicare se poate rezolva orice conflict aparut, dar comunicarea trebuie sa aiba si eficienta ..argumentatiile nesfarsite fara a stii sa asculti cu adevarat ce vrea sa spuna partenerul se transforma rapid in monologuri inutile de ambele parti si atunci comunicarea este una a surzilor cu mutii...

[iulia17]

asa e, dar nu stiu daca doar comunicarea e suficienta.
daca nu exista si intelepciunea de a sti cind sa cedezi sau sa adaptezi din ce vrei tu la ce vrea celalalt mi se parev inutil tot efortul.

[optimus sum]

daca exista dragoste ar trebui sa existe si disponibilitatea de te schimba intr-o oarecare masura, de a te adapta si de face cateva compromisuri minore in asa fel incat relatia sa fie armonios egalitara si fara denivelari.

[iulia17]

aoleu, nici macar eu nu mai cred in basmul cu dragostea care invinge toate obstacolele

[optimus sum]

eu nu am renuntat sa cred asta... poate sunt naiv , dar nu voi renunta niciodata sa caut pana cand imi voi gasi perechea alaturi de care sa ma simt motivat sa fac orice, sa trec peste orice... un mos nebun , nu ?

[fortuna777]

Pentru a nu exista o comunicare a surzilor cu mutii, respectiv unii vorbesc si altii tac, cred ca este nevoie ca ambii parteneri sa renunte la ideea de a-si impune un anumit punct de vedere si sa accepte si o alta parere din afara. Daca pornesti de la premisa ca solutiile gasite de tine sunt intotdeauna cele mai bune, fara a fi atent la nevoile celuilalt si la situatiile prezentate de acesta, sigur ca totul se transforma intr-un monolog.

[fortuna777]

[/quote]
eu nu am renuntat sa cred asta... poate sunt naiv , dar nu voi renunta niciodata sa caut pana cand imi voi gasi perechea alaturi de care sa ma simt motivat sa fac orice, sa trec peste orice... un mos nebun , nu ?
[/quote]

nu, doar un visator 

[optimus sum]

Pentru a nu exista o comunicare a surzilor cu mutii, respectiv unii vorbesc si altii tac, cred ca este nevoie ca ambii parteneri sa renunte la ideea de a-si impune un anumit punct de vedere si sa accepte si o alta parere din afara. Daca pornesti de la premisa ca solutiile gasite de tine sunt intotdeauna cele mai bune, fara a fi atent la nevoile celuilalt si la situatiile prezentate de acesta, sigur ca totul se transforma intr-un monolog.

de acord din nou...am gresit de prea multe ori comportandu-ma exact cum ai spus... am pierdut dragostea unor femei care meritau orice, orgoliul si incapatanarea au dus la ruptura fara sa-mi dau seama... dar trecand peste prostiile care le facem toti la un moment dat, important este sa inveti ceva si sa te corectezi chiar daca reusesti asta la 60 de ani.  daca reusesti pana la urma sa-ti inveti lectia , poate ti se va oferi inca o sansa...sau poate nu ? dar macar incerci sau mori incercand sa devii cu adevarat un OM...

[steliana]

ca sa fii om, nu este un proces de devenire, este un proces de descoperire a fiintei. nu ajungi la nimic nou, ci la ceea ce ai fost intotdeauna

[optimus sum]

fetelooor... ma fortati sa gandesc prea mult si nu-mi sta in obicei ...mi-ati obosit neuronul solitar...
dar nu pot sa abtine sa nu observ ca aveti dreptate in mare parte ... oare si cu practica stati ca la teorie ?

[fortuna777]

de acord din nou...am gresit de prea multe ori comportandu-ma exact cum ai spus... am pierdut dragostea unor femei care meritau orice, orgoliul si incapatanarea au dus la ruptura fara sa-mi dau seama... dar trecand peste prostiile care le facem toti la un moment dat, important este sa inveti ceva si sa te corectezi chiar daca reusesti asta la 60 de ani.  daca reusesti pana la urma sa-ti inveti lectia , poate ti se va oferi inca o sansa...sau poate nu ? dar macar incerci sau mori incercand sa devii cu adevarat un OM...

niciodata nu e prea tarziu si niciodata sa nu spui niciodata....merita incercat Nu stii niciodata ce-ti ofera ziua de maine

[iulia17]

draga Opt, inca nu iti e clar ca doar femeile ti-aduc FERICIREA ?!?

[optimus sum]

si o berica rece , pe seara de vara calda,
 nu ?

[steliana]

esti prea obosit, ca ti-as mai invarti un pic neuronii

asta-mi aduce aminte de o intamplare povestita de bunica;
erau la sapa cam 7-8 femei si un singur barbat (benga ii era porecla, ca la tara). si astuia ii mergea gura toata ziua.si ce ce credeti? la pauza de masa, femeile se vorbesc sa-l mai potoleasca. si cum nu se purta lenjerie intima acum 90 de ani ... mi-l pun pe benga la pamant si mi-l smotoceste ... de s-a dus vestea in 7 sate ...

sper sa mai tii la glume!