..........asa sa fie mereu...? daca atingi o "culme" a fericirii, sa platesti cu o "vale" a disperarii...?
Grea intrebare!
Este tocmai una din acele intrebari la care "echipa de cercetatori (neaparat americani)" inca nu a gasit un raspuns valabil… dar in curand se preconizeaza ca vom avea o explicatie riguros si stiintifc argumentata, pe puncte, pe numere sau pe litere, in legatura cu acest fenomen ciudat: cand ajungi pe culmile fericirii, tocmai atunci te doboara ceva. Probabil vor face o paralela cu ce se intampla cand ajungi pe culmile disperarii ( ;)hihihi) si vor trage niste concluzii foarte savante.
Probabil o fi un tribut platit de catre unii dintre acei curajosi care au atins fericirea cu sufletul. Acest lucru m-a dus imediat cu gandul la un personaj dintr-o tragedie greaca... dar nu stiu care si nu sunt sigura daca era vorba de Electra sau de altcineva. Si nu este unul din autorii antichitatii, mai curand un Giraudoux as zice dar nu bag mana in foc.
Acel personaj afirma pe undeva ca "nu trebuie sa atragem asupra noastra privirea zeilor". Care zei vazandu-ne prea fericiti, s-ar putea sa devina gelosi pe fericirea noastra si sa vrea sa ne-o ia. Un fel de deochi ! (Tare mi-as dori sa stiu cu exactitate cine si unde a spus fraza asta).
Poate nici nu este asa o mare filozofie, deochi, culmea aia sau cealalta, ci pur si simplu sunt niste lucruri care oricum urmau sa se intample dar intensitatea celor doua trairi, una pe culme, alta in vale, face ca lucrurile sa se vada asa de dramatice.
Legata de astfel de situatii este si expresia aceea cu "touch bottom", atunci cand ai o nenorocire, sa te lasi si sa ajungi pana la fund de tot, sa ajungi pana la punctul cel mai de jos; ca de-acolo sa te poti ridica incet incet, vindeca si porni din nou, la drum, in cautarea fericirii.
