nu putem controla sentimentele celorlalti...multi nici nu iubesc...se obisnuiesc si atat...dar nu iubesc...in virtutea unei atractii veche, moarte deja poate de la prima cearta sau poate venirea primului copil, merg in virtutea " ca nici la altii nu-i mai bine", "nici altul nu-i mai bun"...fericirea cred ( sau incep sa cred) e numai pt cateva fractiuni de secunda in momente maxime din viata... o reusita , o iesire din impas, o veste buna, etc...pt ca imi dau seama , cam tarziu e drept ca starea de fericire nu ne-o da nimeni defapt....ea exista si trebuie sa apelam la ea...un om bolnav la interior nu va fi in veci fericit...unii sunt iubiti, fara probleme majore,realizati social si profesional, inconjurati de cei dragi, sanatosi si ii vezi catraniti si "nefericiti" tocmai pt ca nu pot iubi ei...
fortuna, dragostea e imparatasita simultan ( asa cred eu) pe portiuni limitatae in viata...in rest e un calcul cumva pragmatic decat de multumiti suntem in acea relatie si ne purtam astfel incat sa nu suparam persoana respectiva ca sa putem ramane impreuna cu ea...nu neaparat ca o iubim sau suntem fericiti in casnicie...eu una nu am vazut casnicii fericite...poate multumitoare da