Autor Subiect: FERICIREA ca stare de spirit  (Citit de 138160 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline almi_gabi

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 7620
Re: FERICIREA ca stare de spirit
« Răspuns #480 : Vineri, 09 Septembrie 2011, 13:42 »
cand te straduiesti mai mult sa prinzi fericirea  parca atunci fuge mai tare de tine.
Notiunea mea despre fericire a evoluat odata cu inaintarea mea in viata – alte lucruri le consideram ca ma fac fericita in tinerete , altele acum.

Mereu exista cate ceva pe care dorim sa il avem si spunem “ daca as avea acel lucru sau as fi intr-un anumit loc, sau as fi mai inalt, sau as fi mai slaba, sau as fi mai tanar sau as avea mai multi bani sau o casa mai mare  sau… atunci as fi fericit” – cate necunoscute pentru fericirea noastra …
Tanjim dupa lucruri pe care le consideram ca nu le avem si ne-ar face fericiti.
Ei bine – nu e asa – exista momente in care ne simtim fericiti – sunt momente scurte si apar cand te astepti mai putin – sunt acele momente in care “uitam” de nenumarate de “trebuie sa am pentru a fi fericit/ fericita “ si ne bucuram de clipa aceea prezenta – trecatoare ca un fluture , ca o adiere -  in care atmosfera/ prezenta celor pe care ii agreem/ frumusetea naturii/ ne fac de fapt sa ne simtim fericiti
Si pentru mine exista momente petrecute alaturi de cei din Singles Camp care au fost fericite si de care imi amintesc cu bucurie  :)

luciamanta

  • Vizitator
Re: FERICIREA ca stare de spirit
« Răspuns #481 : Vineri, 09 Septembrie 2011, 16:16 »
    De la o vreme incoace, nici bine nu realizez ca sunt fericita, că vai, apare ceva si fericirea isi pierde urma. Dar nu ma consum. Viata este generoasa, eu sunt activa si optimista si mai ales, cred in puterea lui Dumnezeu. Poate ca asa trebuie sa se deruleze povestea mea cu hopuri, cu cucuie... Cand voi fi fericită pe termen lung voi aprecia mai mult ceea ce voi primi.

julia

  • Vizitator
Re: FERICIREA ca stare de spirit
« Răspuns #482 : Marți, 20 Septembrie 2011, 22:46 »
Psihologul D. Nettle considera ca exista trei niveluri de fericire:
1.sentimentul de moment
Fericirea scurta pe care o obtinem atunci cind facem ceva ce ne place sau cistigam la un joc. Acest nivel (foarte placut de altfel) nu dureaza mult si poate fi masurat, evaluat, iar scanarea creierului arata care sunt partile active implicate in acest fenomen.

2.convingeri despre fericire
-Esti fericit cu viata ta?
-Per ansamblu da.
Acesta e un nivel subiectiv de evaluare, in functie de cum ne percepem (de multe ori facem evaluarea asta prin comparatie cu altii). Este mai profund si relativ general.

3.calitatea vietii
Aici vorbim de implinire si actualizarea potentialului. La acest nivel oamenii sunt in armonie cu ei insisi, impacati si linistiti. Fericirea lor vine din a accepta si cauta anumite valori.


mda ... la mine e cam asa:

1.da, am momente de fericire sau fericiri de moment. stiu si eu si stiu si ceilalti cand sunt fericita ca se vede
2.sunt convinsa ca fericirea ma urmareste, totul este sa ma si gaseasca
3.la asta mai lucrez inca. de vreo 20 ani ...





Offline almi_gabi

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 7620
Re: FERICIREA ca stare de spirit
« Răspuns #483 : Miercuri, 21 Septembrie 2011, 08:21 »
pai sa zic si eu,  jul

1. sentimentul de moment - e ceva care imi place -am observat ca apare frecvent daca merg intr-un loc care imi place, daca sunt in prezenta unei persoane pe care o agreez, daca am sentimentul unui lucru bine facut si mai ales daca reusesc  sa fac ceva care de obicei nu imi reuseste din prima  ;D

2. convingeri despre fericire - sunt o norocoasa pentru ca ma consider o persoana fericita 

3.calitatea vietii - iau viata asa cum vine fara a o complica prea mult

silviu

  • Vizitator
Re: FERICIREA ca stare de spirit
« Răspuns #484 : Miercuri, 21 Septembrie 2011, 10:49 »
Ce tipuri de bărbaţi nu te fac fericită
Dacă eşti pe cale să începi o relaţie cu unul dintre bărbaţii descrişi mai jos, atunci ai grijă! Este posibil să nu te facă fericită.

Offline almi_gabi

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 7620
Re: FERICIREA ca stare de spirit
« Răspuns #485 : Miercuri, 21 Septembrie 2011, 11:00 »
si atunci cine mai ramane !??  ;D ;D 8)

Offline steliana

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 5133
Re: FERICIREA ca stare de spirit
« Răspuns #486 : Miercuri, 21 Septembrie 2011, 11:27 »
bine ca fericirea nu ma face fericita ci doar atenta la mentinerea ei. o iau ca pe oricare alta stare care impune atentie la urmari ...
nihil sine deo

julia

  • Vizitator
Re: FERICIREA ca stare de spirit
« Răspuns #487 : Joi, 22 Septembrie 2011, 20:08 »
si atunci cine mai ramane !??  ;D ;D 8)

niciunul. nu te-am invatat ca singura trebuie sa "te faci fericita"?

varsator38

  • Vizitator
Re: FERICIREA ca stare de spirit
« Răspuns #488 : Luni, 26 Septembrie 2011, 09:47 »
Fericirea se masoara in clipe...iar clipele fericite le traim sau nu in functie de starea sufleteasca!

julia

  • Vizitator
Re: FERICIREA ca stare de spirit
« Răspuns #489 : Joi, 29 Septembrie 2011, 16:40 »
... starea sufleteasca de ... fericire ?/

silviu

  • Vizitator
Re: FERICIREA ca stare de spirit
« Răspuns #490 : Vineri, 30 Septembrie 2011, 10:54 »
Criza a schimbat priorităţile: renunţăm la fericire pentru un job bine plătit
Cei mai mulţi dintre participanţii la un sondaj ar alege o slujbă foarte bine plătită, cu un număr mare de ore muncite, în detrimentul unui job plătit decent, cu mai mult timp liber şi care i-ar face să se simtă fericiţi.

Mari_a

  • Vizitator
Re: FERICIREA ca stare de spirit
« Răspuns #491 : Vineri, 30 Septembrie 2011, 12:18 »
Silviu (a mea zice că din scris pari profesor şi aşa îţi zice: Dom'Profesor :) ) cred că în sondajul ăsta eu mă încadrez în marja de eroare, aia de 2-3%: pentru fericire, aş renunţa de tot la slujbă!

Offline bit

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 3015
Re: FERICIREA ca stare de spirit
« Răspuns #492 : Vineri, 30 Septembrie 2011, 16:10 »
Fericirea e o himera. Sau un drog care da adictie grava de la prima doza: cateva clipe de efect si dupa aia alergi o viata ca sa mai treci prin starea aia alte cateva clipe. Prefer echilibrul. E mai usor de atins, atingerea lui tine mai mult de mine si mai putin de ceilalti sau de conjunctura. Si il pot pastra mai mult.

Offline almi_gabi

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 7620
Re: FERICIREA ca stare de spirit
« Răspuns #493 : Vineri, 30 Septembrie 2011, 18:23 »
Criza a schimbat priorităţile: renunţăm la fericire pentru un job bine plătit
.......


mi-a atras atentia aceasta remarca

"Persoanele fără obligaţii familiale sunt mai dispuse să aleagă un program de viaţă mai lejer, chiar dacă vor câştiga mai puţini bani."

deci sa inteleg ca jobul pe care il alegi depinde in mare parte si de nevoile financiare pe care le ai - caci daca ai familie "numeroasa"  :D vorba lui nenea Iancu - si cerintele sunt mari - adica mai las-o incolo de fericire si timp liber ca eu trebuie sa duc copii la scoala si nevasta la mall  :o  8)
- asa daca sunt single - ma doare la bascheti de servici - fericirea ii baza  ???

Fericirea e o himera. Sau un drog care da adictie grava de la prima doza: cateva clipe de efect si dupa aia alergi o viata ca sa mai treci prin starea aia alte cateva clipe. Prefer echilibrul. E mai usor de atins, atingerea lui tine mai mult de mine si mai putin de ceilalti sau de conjunctura. Si il pot pastra mai mult.


am avut uneori tendinta de a cauta sa recreez acele perioade in care m-am simtit fericita - m-am simtit fericita de exemplu intr-un loc alaturi de cativa amici
si binenteles am crezut ca daca ii readun in acelasi loc , aceasi oameni  va fi la fel - de unde - a fost frumos nimic de zis - dar momentul de fericire , de incantare, de rezonare nu a mai fost acelasi - de unde concluzia mea a fost - poti avea toate conditiile optime de a fi fericit - daca nu exista acel "declick", acea imprejurare, stare , acel ceva care sa dea farmec nu esti pe deplin fericit

luciamanta

  • Vizitator
Re: FERICIREA ca stare de spirit
« Răspuns #494 : Vineri, 30 Septembrie 2011, 20:22 »
   Sunt fericita abia acum, de cand am venit acasa de la serviciu. Sunt fericita ca am cunoscut adevarata fata a unui om, pe care, nu cu mult timp in urma l-am divinizat... S-a inseninat toata fiinta mea de faptul ca Dumnezeu ma iubeste. De cele mai multe ori nu trebuie sa fac nimic, nu trebuie sa fac nici o miscare, că Dumnezeu imi arata ce drum trebuie să urmez. Si nu este putin lucru. Ma simt privilegiata.