Zen
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Zen este un curent filosofico-religios al budismului mahayana. Începând cu secolul XX, filosofia Zen este introdusă și în Europa.
Numele zen vine de la pronunția japoneză a cuvântului chinezesc chan (禅), care se trage de la cuvântul sanscrit dhyāna „meditație” sau „stare meditativă”.
Istoric Zen este un budism adaptat pentru Japonia. Răspândirea cea mai largă având loc în perioada Evului Mediu, când Zen devine "religia oficială" a clasei conducătoare japoneze- samuraii.
Zenul este transmisia exactă a practicii zazen. Este practica posturii și a respirației corecte, cu corpul și mintea unificate, abandonând astfel orice idee sau spirit de căutare ori de profit personal, detașat de complicațiile minții egoiste. Este postura în care "trezitul" Shakyamuni a atins iluminarea acum 2600 de ani. Maestrul Deshimaru o numea „întoarcerea la condiția normală, originară, universală a corpului și a minții”.
Zazenul se adresează deci tuturor, fără deosebire de vârstă, sex sau inteligență. Kodo Sawaki spunea: „Lăsați zazenul să facă zazen!”.
Zenul nu este filosofie, nu este psihologie, nu este doctrină. El este dincolo de filosofii, de concepte, de forme. Esența zenului nu se exprimă prin cuvinte.