Dumnezeu ne vrea toata inima, desi o vrea franta. - asta n-o pricep nici eu
@opt are dreptate, mica: in budism exista vestitul dicton: sensul existentei e suferinta.. ma gandesc ca asta poate fi tradus si cu ”inima franta” in scrierea zen pusa de @opt..
”In lume totul este suferinta, a carei origine este dorinta; eliminarea dorintei conduce la anularea suferintei; atunci omul este pregatit sa se salveze de la conditia sa muritoare, urmand calea de mijloc, adica evoluand de la existenta rationala spre cea contemplativa, dincolo de care se afla nirvana (beatitudinea, domolirea, lumea de dincolo de realitate)”. Buddha (Siddhartha)
Budismul (din care a derivat tarziu si zen) nu vede moartea ca pe ceva infricosator cu coasa, asa cum o vedem noi, ci ca pe o cascada de frumusete pura, din care mici filoane apar ocazional in lumea noastra (de aia avem atatea experiente paranormale, probabil
)
Aceeasi idee transcende si carticica mea cu samurai pe care o citesc acum, unde este enuntat ca principiu de o coplesitoare valoare faptul ca ”ratiunea de a fi a unui samurai e moartea”, explicand ca educandu-si zilnic gandirea spre a putea alege cu usurinta moartea, un samurai adevarat devine de neinvins.. Sun tzu spunea chiar undeva in arata razboiului ca unui dusman nu trebuie sa ii tai ultima portita de scapare, pentru ca daca o faci, el devine extrem de puternic si tenace, ne mai avand nimic de pierdut si mergand spre moarte..
parerea mea e ca dumnezeu ne vrea neinfricati si smeriti in inima .. pasind prin moarte spre un alt nivel al constiintei