Din pacate, in ceea ce priveste intelegerea necesitatii conservarii vetrei satelor tipic romanesti, la nivel de administratie locala, situatia a fost si este aceiasi peste tot. La fel este si in Marginimea Sibiului, zona pe care o cunosc mai bine. Acelasi profil de primar cu a celui de care aminteai, dar cu pretentii de erudit si continuator al traditiilor romanesti in zona, un tip clasic al kitschismului rural, care vopseste bordurile cu rosu si monteaza containere de plasa pentru colectarea de plastic la doar 5 metri de un monument istoric, este la Sibiel, de fapt la Salistea Sibiullui, de care apartinem. Orice i-am propus, argumentat si motivat nu a vrut sa accepte, in schimb si-a tinut linia lui de gropar al unuia din ultimele petece de autentic satesc ramase...Acum 3 ani, atunci cand inca aveam disponibilitatea si rabdarea necesare sa mai discut cu el, i-am propus o revitalizare a taberei de sculptura monumentala de la Poiana Soaarelui, abandonata de vreo 12 ani. Ma vizitase atunci Renate Christin, o buna prietena, pe vremea vicepresedinta GEDOK, membra in consiliul de administratie al Asociatiei Artistilor Plastici din Europa si parea destul de interesata in a sprijini proiectul si de a interveni cu ajutorul necesar. Era necesara o surescitare internationala a taberei, pentru ca doar cu ajutor si participare locala era destul de greu sa poti face ceva de anvergura pe care o doream. Am vizitat impreuna zona, a avut o reactie pozitiva, am stabilit cateva detalii logistice si ne-am dus curtea regala, la personalitatea zonei, primarul Banciu. La orice ma asteptam dar la ce s-a intamplat si cum a reactionat acesta, in nici un caz. In primul rand nu ne-a primit la el, asa cum era ospitalier si firesc sa faca cu oricine care poate sa ajute zona cu ceva. Ne-a dat o fatuca, stagiara, care urma sa fie interfata intre noi, Renate si cu mine pe de o parte, administratia Saliste pe cealalta. El, ca o persoana importanta si implinita ce era, nu a inteles ca Renate, o femeie cu o prezenta modesta si discreta (in afara de parul de foc), care tinea discursuri alaturi de primarii Romei si Parisului la zilele oraselor, a venit sa ajute, nu sa ceara. Ce oferea era mai mult decat inestimabil, o interventie si un ajutor venite din partea unui om ca Renate, era ca ceva venit din cer. Bineinteles ca nu s-a putut materializa nimic, chiar si intelegerea Renatei fata de astfel de tratamente este limitata. Am folosit insa ocazia vizitei ei pentru a promova o fata talentata din Sibiu, care a fost invitata apoi de R.Christin la o tabara la Regensburg. Cate nu s-ar fi putut face acolo in Poaina Soarelui in conditiile unui festival international de sculptura si cat de mult ar fi avut de castigat zona! Ce loc bun de promovare pentru tinerii artisti romani! Dar asta este din pacate tarisoara noastra! Eu sunt ca multi sibieni o mixtura de 4 nationalitati: sunt si roman, dar si sas, si maghiar si un pic ceh. De aceea nu mi-ar sta bine declamand nationalismul meu, tin sa o spun totusi, desi stiu ca suna pentru multi un pic cam fortat, speram ca acum la varsta asta, cand am acumulat multa experienta in domenii foarte diferite, sa pot ajuta si eu cu ceva vizibil si plapabil. Dar uite ca nici asta nu poti sa o faci! Ce as putea sa-i transmit primarului din Calnic, cand ei atata gandesc, atata pot. Conjuctura le-a adus sub fund un scaun de primar, pe care-l folosesc pentru fala lor de baieti sanatosi si rumeni...
Perjovschi, are multe postari pe youtube de la diverse evenimente, daca ai placere poti sa-l urmaresti acolo. Omuletii lui au devenit tot mai activi, calatorind prin lume...Apropo de invidia de breasla: discutam cu un confrate de-a lui despre omuleti iar omul era atat de convins ca sunt copiati dupa un pictor spaniol, bineinteles ca nu stia care si de unde, incat nu accepta in nici un fel ideea de ingeniozitate geniala a lui Perjo...
Vezi astea sunt mediile in care clocim si ne dorim sa scoatem pauni, mirandu-ne ca eclozeaza doar cotofene...