Imi place iarna, cu sarbatorile ei, cu albul imaculat al zapezii, cu bucuria copiilor, cu mirosul de vin fiert cu scortisoara...Dar la sfarsitul lui februarie mi se pare deja parca prea mult. Prea mult frig, prea mult stat in casa, prea mult platit facturi de gaz .
M-am saturat de iarna. De fular, de manusi, de guturai. De haine groase si incomode, de ghete, de paracetamol si aspirina. Astept primavara.
Ravnesc dupa caldura aceea placuta de primavara, cu mirosul de reavan si mai ales sunt nerabdator sa vad explozia de culori vii! Primele zile calde au fost parca sarbatoare. Nu mai stiam in ce fel sa ma bucur! M-am plimbat intai prin gradina. Mi-era dor de a ingriji florile, de a sta tolanit la soare si de a bea o bere rece. Apoi am plecat pana in Piata Mare. O multime de oameni se revarsase deja acolo, cu copii, cu catei, cu tot ce gasisera prin casa dornic si apt de plimbare. Simteam freamatul adus de primele raze mai calde de soare, vedeam piata animata, iar un zumzet bucuros de sporovaiala lenesa imi incanta auzul.
Plec spre Sibiel. Intotdeauna primul lucru cand ajung, este sa privesc de pe pod, raul. Imi da un sentiment de linistire si de relaxare, pe care nu stiu cate lucruri pe lumea asta pot sa o faca. Privesc in jos: gheata de pe rau a inceput sa se topeasca lasand sa se intrevada suvoaie de apa limpede. Simt miros de ars. Ma intorc cu fata spre sat. Dealurile din jur s-au umplut de fumul „hodairii”, in timp ce din gospodarii se aud zgomote de pregatiri de camp. Aici intotdeauna primavara este mai vie, mai profunda, iar apropierea mai sesizabila.Simti cum mirosul ce vine din padure este altul, vezi natura miscand, este un sentiment inconfundabil ca vine...primavara.
Si sa inchei cu Toparceanu:
Soare crud in liliac,
Zbor subtire de gandac,
Glasuri mici
De randunici,
Viorele si urzici...
Primavara, din ce rai
Nevisat de pamanteni
Vii cu mandrul tau alai
Peste cranguri si poieni?
Pogorata pe pamant
In matasuri lungi de vant,
Lasi in urma, pe campii,
Galbeni vii
De papadii,
Balti albastre si-nsorite
De omat topit abia,
Si pe dealuri mucezite
Araturi de catifea.
Si pornesti departe-n sus
Dupa iarna ce s-a dus,
Dupa trena-i de ninsori
Asternuta pe colini...
Drumuri nalte de cocori,
Calauzii cei straini,
Iti indreapta an cu an
Pasul tainic si te mint
Spre tinutul diafan
Al campiilor de-argint.
Iar acolo te opresti
Si doar pasul tau usor,
In omat stralucitor,
Lasa urme viorii
De conduri imparatesti
Peste albele stihii...
Primavara, unde esti?
