George Dumitrescu - Muguri
Asemenea cornitelor de iada,
Se îmbulzesc pe ram întâii muguri.
Cu lacrimi mari, ca boabele de struguri,poezie-de-primavara
Butucul vitei plânge în ograda.
Miros de frunze arse, fum de ruguri
Si vrabiile gurese-n livada.
Pamântul abureste din zapada,
Cutreerat în carnea lui de pluguri.
O dulce ameteala te colinda
Si geana bate: fluture-n lumina.
Mustind de seva, pomii din gradina
Au prins golase ramuri sa-si întinda
Si-asteapta dimineata aprilina
În albe policandre sa-i aprinda.