da, stiam io ca sunt provocatoare...
pornisem de la faptul ca sunt unii care nu se pot opri din vorbit, orice gind orice traire o verbalizeaza, cu lux de amanunte si descrieri: ce au visat, ce au mincat, de cite ori, unde se duc, ce fac copiii, ce zice soacra…
daca ai “norocul” sa stai in birou cu unu d-asta…
Oamenii de genul celor descrisi de tine nu sint comunicativi, sint de-a dreptul agasanti si obositori prin convingerea lor ca ei sint buricul pamintului si toti ceilalti trebuie obligatoriu sa fie in tema cu problemele si intimplarile din viata lor, sint egoisti si nepasatori cu cei din jur si cu problemele acestora. De fapt lor nici nu le pasa daca ceilalti ii asculta sau se implica emotional in cele povestite de ei, vor doar sa se descarce, golindu-si sacul sufletului intrun "tomberon" uman. E mai ieftin decit la psiholog......
Sint mai intelegatoare cu cei care vorbesc mult cu cei din jur pentru ca sint foarte singuri si tristi si incearca sa socializeze cu oricine le iese in cale, in tramvai, la policlinica, la magazin etc., asa cum bine spunea cineva anterior. Insa exista o categorie , mai ales femei, care, desi au o familie si prietene cu care se converseaza telefonic, ajung la birou si nu se lasa pina nu povestesc primului intilnit ce au visat, ce au servit la micul dejun, cite scaune a avut ala micu, necazurile cu bona sau cu soacra, ce-au vazut prin magazine, interpretarea proprie a celor vazute la tv., ce vor cumpara de la piata dupa- amiaza si ce vor gati si multe - multe altele, care te obosesc de la prima ora a diminetii. Si scaparea ta e doar atunci cind apare in birou altcineva si vorbareata te uita pe tine, indreptindu-si atentia spre celalalt si, plina de un nou val de entuziasm, e gata s-o ia de la capat: "stai sa-ti spun si tie sa vezi ce mi s-a intimplat...." Curat patologic!!