luciamanta, eu nu pot vorbi in numele altora. Presupun ca fiecare comunica asa cum ii este firea si atat cat considera necesar. Uneori un eveniment major te poate insa scoate din carapacea in care te-ai ascuns si te poate motiva.
Pt. mine comunicarea a devenit o forma de supravietuire. Eu am iesit dintr-o lunga relatie de dominare si control, cu un ego mititel si cu lipsa de incredere in mine. Si nu am putut trece peste tot ce mi s-a intamplat decat comunicand cu cei apropiati. Nu doresc nimanui o astfel de experienta, dar daca s-a intamplat, trebuie sa te ridici si sa mergi mai departe. Iar comunicarea poate fi o terapie foarte buna. Nu stiu daca pot fi un exemplu, pt. ca in general eu sunt comunicativa, doar ca o perioada lunga de timp am vegetat.