Cum devii o persoana sociabila

[micaela]

un partener te face mai sociabil? eu inclin sa cred ca e fix invers. la inceput pentru ca toata energia ta e focalizata pe el si restul lumii se pierde in plan secund, si apoi pentru ca iti scad "gradele de libertate" fiind intr-un cuplu.
zic, nu afirm, adica opinez moncher, ma-ntelegi. 

[bit]

Asta la 16 ani. Io zic ca o jumatate compenseaza lipsurile tale (si chiar, mai mult, te face sa le constientizezi). Asa ca, de dragul omului (sau oamei ), mai ajustezi un pic...mai ales daca sunt lucruri care iti fac un bine real. Cat depre gradele de libertate, asa-i. Insa nu poti spune ca n-ai stiut de la-nceput cum o sa fie. Ai ales, nu? El (ea) sau...viata boema si joie de vivre .

[micaela]

nush'... eu vad ca acum, single, socializez mai mult ca atunci cand eram in cuplu. e drept ca asta nu ar fi fost sigur valabil daca nu exista acest SC care cred ca ne-a facut bine multora dintre noi. multumim, Gigi. 

desigur, daca e de ales, eu as alege viata de cuplu, dar numai si numai cu conditia sa fie unul potrivit, luminos, care sa potenteze binele din fiecare dintre parteneri. eu cred in superioritatea calitativa a vietii cu/in familie. boema e buna, da' cu masura, si n-are profunzime.

[bit]

Cu siguranta. Si io zic la fel. Chiar ziceam mai devreme (in alt topic, cred): oameni de acelasi fel, cu aceleasi probleme. Plus ca intr-adevar, SC e o platforma excelenta. Eu admir originalitatea proiectului.

[micaela]

As zice ca acum, in SC, e o comunitate mai "omogena" ca de obicei, mai "rezonanta". am observat asta in "gascuta" de Bucuresti. s-au adunat cativa oameni draguti si cu umor, fara rautati gratuite.

[bit]

Cu exceptia mea, nu?

[micaela]

hai ca iar te alinti. 

[bit]

...zise cel mare si-l mangaie pe praslea pe cap. (bine, un praslea bine crescut. Chiar foarte bine, am putea spune )

[almi_gabi]

parerile sunt impartite; un partener se presupune ca are si el un cerc de prieteni care inseamna socializare ( ca doar no' fi crescut ca mowgli  ) si astfel de socializare are avantajele sale
iar socializarea intr-un grup asemanator noua, cu oameni care au in comun un anumit statul social (single) are si ea avantajele ei dar presupune  anumite  caracteristici personale pentru ca SC este un proiect bun pentru cei care au un oarecare grad de sociabilitate si care sunt deschisi la a merge in tabere si la intalniri;  de a iesi  din propria rutina, de a depasi eventualele retineri de inceput 

[Caroline]

Ciudat, nu cadrez... socializarea pentru mine a fost poate singurul aspect care nu s-a schimbat cu nimic inainte si dupa. Si inainte aveam prieteni, conturi pe net, chefuri cu colegii de ziua mea etc. iar asta n-a fost niciodata subiect de repros intre noi (desi au existat 100 de alte motive de repros).

[micaela]

O curiozitate: pe un site de socializare, tocmai topicul acesta a "inghetat"... de anul trecut.
Apropos de asta, uneori imi bag singura de vina deformatia profesionalaca... mi se pare ca textele lungi si pretentioase sau prea multe explicatii inhiba dorinta de comunicare sau chiar curiozitatea. Oare chiar asa sa fie? As vrea sincer sa stiu, deci no problem, accept orice opinie, critica... mai putin, tacerea. 

Nu, Caroline. Textele tale, oricat de lungi, sunt foarte interesante, numai ca uneori (eu, una) nu am suficient timp sa vad (de exemplul filmuletul propus anterior care, n-am nicio indoiala, este de vazut), sa cuget suficient si sa raspund pe masura postarilor tale.  dar le citesc, te asigur. si le si apreciez. 

[Caroline]

Apreciez ca nu vorbesc singura, Mica... Dar nu vreau sa aud numai laudele, iar criticile sa fie trecute sub tacere. Am un scop: vreau sa "repar" ceva la mine, care se tot repeta (apropos de topicul "Spiritualitate"). 

[almi_gabi]

zilele astea petrecand o gramada de timp pe drumuri si pe la cozi in supermaket-uri ( deh, aprovizionarea de sarbatori  ) am constatat ca in aceasta perioada oameni au tendinta de a intra in vorba unii cu altii, fara a se cunoaste in prealabil si a povesti despre te miri ce intamplari din viata lor ca apoi dupa ce ajung la casa de marcat sa plateasca si sa plece fara a se mai intalni; unii sunt chiar insistenti si tin sa povesteasca despre copii, despre familie, despre ce oferte au descoperit prin nu stiu ce magazin 
vi s-a intamplat vreodata? ii ascultati ?
e pana la urma o forma de socializare chiar daca este doar de moment

[Caroline]

Gabi, mie mi se intampla mereu, nu doar de sarbatori. Chiar si atunci cand nu-i incurajez nici macar prin atitudine. Mie, in schimb, mi se intampla mult mai rar sa m-apuce confesiunile spontane. Probabil ca oi avea eu ceva mai mult de ascultator decat de vorbitor...

[Monique]

Gabi, nu prea mi se intampla; oi avea eu o problema de atitudine? De altfel, in general,  eu imi deschid sufletul foarte greu, prefer sa ascult; e o problema de comunicare, la care lucrez de ceva timp si inca mai am de lucru; trebuie sa am mare incredere in persoana de dialog ca sa-i strecor o mica confesiune.