Esente

[julia]

“Teoria mea este că longevitatea se datorează actului iubirii. Suntem născuţi pe lume pentru a iubi. Orice.
Nu-ţi impun să joci, să iubeşti ce iubesc eu, ci să iubeşti ce iubeşti dumneata, dar să iubeşti cu adevărat.
Cred că ăsta e marele mister: iubirea. Dacă oamenii ar putea să-şi însuşească asta, lumea ar fi o bucurie.”  Radu Beligan

[almi_gabi]

facem uneori in viata alegeri care ne costa -  in momentul in care le facem ele par sa ne fie favorabile sa ne aduca fericire sau bunastare, sau sa fim pur si simplu atrasi de ele - dar apoi constatam ca au un "pret"' - poate mai mare decat ne-am dorit

si daca am fi pusi in situatia  de a mai face inca o data aceasi alegere - culmea am alege din nou acelasi lucru - este aceasta oare adevarata incercare - esenta - pentru alegerile pe care le facem - stiind bine cat ne costa dar considerand ca ceea ce am ales este corect, drept, ca merita si ca ne dorim ceea ce alegem

[julia]

esenta suntem noi. trasaturile noastre de personalitate, felul de a fi, acestea ne conduc sa facem acelesi alegeri.
si chiar repetam de multe ori acelasi tipar chiar daca nu suntem atenti si nu ne dam seama.

[almi_gabi]

si atunci oare esenta noastra si trasaturile ne sunt influentate de cultura pe care o accumulam ? mai putem schimba ceva sau ramanem in esenta noastra aceasi indiferent de cea ce accumulam - cunostiinte, experienta ...

[julia]

categoric. cultura vs natura e o dezbatere veche. dar in esenta noi suntem rezultatul a trei dimensiuni: ereditate, mediu si educatie (cultura daca vrei).

[Caroline]

Rudolf Steiner spune ca ar fi cel puţin 4 dimensiuni. Dacă a 4-a e timpul... e logic. Nu suntem aceiaşi în timp, nici măcar ca şi compoziţie fizică, de la o zi la alta... Poemul meu despre esenţă: 

Totem

Dincolo de puţinul din noi
Există întotdeauna o oază, descoperită sau nu,
Pe care suntem meniţi s-o regăsim, goi,
Până la sfârşitul zilelor, până la sfârşitul cuvintelor, cu da sau nu.

Dincolo de alte nenumărate imagini şi de atâtea chipuri
Care ne bulversează în fiecare zi,
De la cele din tramvai şi până la cele sculptate de amintiri în nisipuri,
De la chipurile incognito de miazănoapte şi până la reflexiile de miazăzi,
Există o imagine unică ce nu se lasă niciodată găsită…
E ca o fata morgana… când mai aproape, când mai departe,
Când senzuală, când doar un semn într-o carte rătăcită,
Când un banal slogan – uneori sensibil real, alteori doar vorbe deşarte.

Am încercat, în atâtea secole de umanitate
Să o păcălim, să o luăm în derâdere, sau cuvinte
Să încercam să îi atribuim, dintr-o zadarnică dorinţă de caritate,
Faţă de propriul ego sau faţă de exteriorul care ne minte.
Am încercat, când cuvintele nu au mai fost de ajuns,
Să o pătrundem în gesturi, în dragoste, în comparaţii,
Sau, imaginându-ne-o în tablouri în care tot degetul nostru impotent chip ne-a uns,
Să sculptăm în ea mici faţete superficiale, să ne iluzionăm că suntem ca fraţii.

Şi totuşi… dincolo de puţinul pe care l-am reuşit în acest mod
Şi care nu exprimă nici măcar a zecea parte din imaginea ceea
Mai există un tremur omniprezent de aripă invizibilă, un nod
În gatul nostru şi în gâtul istoriei…

Acea oglindă unică ne urmăreşte şi de-a pururi există
Căci mereu vom vorbi despre ea, din tot ce putem…
Nici spiritul, nici sufletul si nici măştile noastre nu îi rezistă
Până la urmă.
Este ceea ce suntem… Ca un totem.

Cine s-ar încumeta să se definească în cuvinte, în totalitate… înainte de moarte ?

[manghel]

din puntul meu de vedere sunt suficiente doar doua lucruri pentru ca le includ si pe celelalte si aceste lucruri sunt mediul natural sau natura si mediul social sau societatea in care este inclusa si educatia si ereditatea, putem afirma cu certitudine ca ceea ce ne-a fost transmis de stramosi a fost influentat continu de evolutia societatii si aici vorbim despre atat despre valori cat si despre principii iar din punct de vedere al temperamentului şi al personalitaţii de asemenea. astfel natura vs cultura trebuie studiat si din perspectiva cultura din natura sau natura culturii

[manghel]

iar din cele de mai sus se poate deduce ca esenta este din puntul de vedere al prismei prin care vedem lucrurile si prisma creata de natura si societate,prisma care ne face sa repetem aceleasi greseli indiferent daca vorbim de alegeri sau de trairi si simturi.

[pocama]

Adevărul
 
Gandhi și-a dedicat viața înaltului scop de a descoperi adevărul sau Satya. A încercat să obțină aceasta prin învățarea din propriile greșeli și experimentând pe el însuși. Și-a intitulat autobiografia „Povestea experimentelor mele cu adevărul”. Gandhi a declarat că cea mai importantă luptă de purtat este cu propriii demoni, temeri și nesiguranțe


Non-violența
 
Gandhi și-a explicat filozofia și modul de viață în autobiografia sa: „Când mă cuprinde disperarea, îmi amintesc că, de-a lungul istoriei, calea adevărului și iubirii a învins mereu. Au existat tirani și criminali și, pentru un timp, păreau de neînvins dar, în cele din urmă, au căzut, întotdeauna.”
 
În aplicarea acestor principii, Gandhi nu a dat înapoi de la a le duce către cele mai logice extreme, închipuindu-și o lume în care chiar guvernul, poliția și armata erau non-violente. Totuși, Gandhi era conștient că acest nivel de non-violență cere credință și curaj incredibile, pe care a realizat că nu toată lumea le posedă. De aceea a sugerat că nu toată lumea trebuie să țină cu încăpăținare de non-violență, mai ales dacă aceasta este folosită ca scuză pentru lașitate: „Cred”, scria el, „că acolo unde singura alegere este între lașitate și violență, eu aș sugera violența”.

[pocama]

Simplitatea
 
Gandhi credea cu convingere că o persoană implicată în serviciul societății ar trebui să ducă o viață simplă, lucru care ar putea duce, credea el, la Brahmacharya - puritatea spirituală și practică. Simplitatea lui a început prin renunțarea la modul de viață occidental pe care îl ducea în Africa de Sud. L-a numit „reducându-mă la zero”, ceea ce înseamnă renunțarea la cheltuielile inutile și adoptarea unui mod de viață simplu.
 
Gandhi petrecea câte o zi din fiecare săptămână în tăcere. El credea că abstinența de la vorbire îi aducea pacea interioară. În acele zile comunica cu ceilalți prin scris.
 
La întoarcerea în India din Africa de Sud, unde a practicat dreptul cu succes, a renunțat la a purta haine occidentale, pe care le asocia cu bogăția și succesul. El se îmbrăca pentru a fi acceptat de către cea mai săracă persoană din India, susținând folosirea pânzei lucrate în casă (khadi). Gandhi și adepții săi au adoptat purtarea hainelor țesute din fire toarse de mâna lor și încurajau și pe alții să facă la fel. În timp ce muncitorii indieni nu aveau un loc de muncă, ei își cumpărau deseori hainele de la fabricile deținute de englezi. În opinia lui Gandhi, dacă indienii și-ar fabrica propriile haine, ar cauza un puternic șoc economic sistemului britanic din India. Prin urmare, roata de tors a fost inclusă mai târziu pe steagul Congresului Național Indian. Ulterior, Gandhi a purtat un dhoti pentru tot restul vieții sale pentru a exprima simplitatea existenței sale.
 
Credința
 
Gandhi s-a născut hindus și a practicat hinduismul toată viața sa, majoritatea principiilor sale provenind din hinduism. Ca un hindus obișnuit, el credea că toate religiile sunt egale și a respins toate eforturile de a-l converti la o altă religie. A fost un teolog avid și a citit considerabil despre toate marile religii. Gandhi credea că în centrul fiecărei religii este adevărul și dragostea (compasiunea, non-violența și Regula de Aur). De asemenea, el punea la îndoială ipocrizia, abaterile și dogma din toate religiile și era un neobosit reformator social.

[steliana]

Cine s-ar încumeta să se definească în cuvinte, în totalitate… înainte de moarte ?

in dimensiunea aceasta ... 
cand refacem arhetipul ... adunam bucati din noi

[Caroline]

Cine s-ar încumeta să se definească în cuvinte, în totalitate… înainte de moarte ?
in dimensiunea aceasta ... 
cand refacem arhetipul ... adunam bucati din noi

Cine nu mai vrea, nu mai poate sau nu mai are nimic de "adunat" pana atunci. 

[julia]

In esenta, viata-i simpla sau e complicata?

[Caroline]

In esenta, viata e simpla... singurul ei rost este acela de a fi traita. Daca se poate, la max. De ce trebuie - cred ca asta ne depaseste. De aceea, ne-o complicam de fiecare data cu intrebari retorice si pseudo-raspunsuri existentiale. 

[julia]

deci viat e simpla, dar oamenii sunt complicati?