ai dreptate @optimus sum, asa e.. cu cat inaintam mai adanc pe calea cu diverse suisuri si coborasuri a vietii, incepand a pricepe ca viata e mai complexa, mai periculoasa si mai plina de neprevazut decat ni se parea la 5 ani.. ni se face frica.. frica mai ales de necunoscut, de eventuala incapacitate a noastra de a ne apara sau de a-i proteja pe cei dragi noua.. si evident ca devenim din ce in ce mai ingrijorati si uneori si mai pesimisti..
.. dar sa stiti, si o spun ca cineva care are dreptul sa spuna asta, viata trebuie traita cu maxima intensitate, in prezentul fiecarui moment.. a trai un azi gandindu-ne la infricosatorul maine sau tanjind dupa un ieri mai caldut e cea mai mare pierdere posibila.. sfatul meu e sa incercam sa facem o lista cu lucrurile care ne plac, la noi insine, la cei din jur, in locul unde stam, etc si, gandindu-ne la ele sa fim recunoscatori ca le avem, asa ca un exercitiu zilnic.. probabil ca va veni o modificare de atitudine si de optica asupra vietii de adult, promise!