Placerea si confortul de a te simti evadat, chiar si pentru o clipa, din cupola de clestar a regulilor de eticheta , deriva din adaptabilitatea incompleta la impuneri de comportament si tinuta.
Razvratit si obosit de incorsetare, omul modern protesteaza, dar o face doar mental, impotriva rigorilor impuse chiar de el. A cladit timp de mii de ani pe suportul dat de ceea ce numim bun simt si atitudine, un model de bune maniere. Nu exista si nu se poate identifica un tipar universal a ceea ce ar trebui sa fie omul perfect manierat, asta pentru ca fiecare rasa, fiecare popor a privit si a definit diferit regulile care trebuie sa le respecte un astfel de model.
Civilizatia asiatica agreeaza o ierarhizare sociala aproape exagerata si un misoginism salbatic, lucruri straine si neintelese de europeni, considerand-le impuneri rudimentare. Africanii resimt salturile facute peste cateva perioade ale civilizatiei moderne, astfel incat nu dispun de un istoric necesar conturarii unui tipar modern, lipsit de stridenta data de neintelegerea unor subtilitati de comportament. Noi europenii suntem tributari si inca influentati de dogme, de inchistarea clasicismului, de eticheta creata si impusa de secolele de iluminism fanatic, de o adanca determinare spirituala, astfel incat am creat reguli destul stricte si limitative.
Ne place sau nu, acestea exista si pentru a nu fi aratati cu degetul si prost catalogati, le respectam, cel putin formal. Dar cu cata fericire renuntam uneori la ele! Generatia anilor 60 – 70, a creat fenomenul hippy, caracterizat printr-o neacceptare usor exagerata a perceptelor de comportament clasic si romantat, incercand sa impuna libertinajul...insalubru. Protestul lor la adresa a tot ce era riguros si limitativ, a adus o puternica schimbare, rezultanta celor doua curente extreme gasindu-se undeva la mijloc intre gulerul scrobit si blugii jerpeliti.
Cum priveste si in ce masura accepta omul contemporan noua, impunerile de tinuta si de comportament?
Socializarea, relatiile de colaborare, de colegialitate, sociale, familiale, conduc la o comunicare continua, cu foarte mici intreruperi, ceea ce determina si o folosire a tiparelor comportamentale aproape de permanenta. Suntem astfel obligati ca in cea mai mare parte a timpului sa fim controlati si atenti. Pentru ca exista, prin educatie, un grad destul de ridicat de automatism in respectarea regulilor, ramane ca doar intr-o mica proportie sa fim atenti la ce facem. Existenta chiar si intr-o minima proportie, a efortului de a ne controla, conduce de cele mai multe ori la o oboseala si la o necesitate de libertate comportamentala. Acesta este momentul in care suntem tentati de primitivism, de o existenta libertina, fara prejudecati. Este frustant ca nu putem sa ne comportam asa cum spiritul nostru inclinat spre „no rules” ne –ar dicta, dar ce putem face, nu ne putem intoarce in pesteri, sa ne imbracam din nou in blanuri si sa articulam doar sunete de necesitate! Progresul a carui angajati sa nu zic robi suntem, ne-a invatat cu usurinta obtinerii unor lucruri, cu necesitatea si indispensabilitatea confortului, cu nevoia de competitie, cu curiozitatea noului, cu dependenta de socializare si comunicare. Toate acestea pot exista doar in contextul unei interrelationari neconditionate. Si de respectare a unor reguli impuse de convenienta comportamentala.
Creierul face automat conexiunea intre primitivism si natura. Greseala vine din identificarea naturii ca si cadru necesar pentru existenta primitivismului. Dar primitiv poti fi si in intimitatea casei tale si in mijlocul cercului de prieteni si chiar intr-un loc public. Diferenta o face reactia celor din jur ...
Una dintre regulile comportamentale impune ca si zona permisiva si indicata, pentru manifestarea instinctelor primare, cadrul intim. Nici aici insa nu suntem tot timpul in largul nostru. Civilizatia impune norme de convietuire, unele pentru ambientare si armonie, altele pentru interrelationarea optima. Continuitatea in a respecta norme, duce la insusirea automata a acestora. Ciudat insa este faptul ca avem o permanenta si subconstienta tendinta spre a insela impresia celorlalti, de a ne ascunde tabieturi pe care le consideram cu totul intime. Antrenamentul incepe de copil si se accentueaza la maturitate. Obsesivitatea de a nu se afla nimic intim despre noi, de a aparea altfel de cum suntem este o stiinta pentru unii. Exista indivizi care au insa o usurinta si o sprinteneala in folosirea unui comportament paravanar, incat cu greu reusesti sa deslusesti daca este un tip de tinuta sau doar un mic impostor.
Primitivismul exista latent in noi si va continua sa afecteze creierul uman, atata timp cat va exista o normalitate a mintii. Cand aceasta va dispare lasand locul unei gandiri androide, nevoia de libertate comportamentala se va estompa treptat. Rigoarea biometrica, alinierea si uniformizarea va crea mici fapturi neinteresante, numite nu foarte fericit, fiinte inteligente..., adica, oameni?!