Cred ca nu este nimeni care sa nu fie de acord cu faptul ca specia noastra are nevoie de a socializa, de a interrelationa, de a comunica. Mai mult sau mai putin activi si dispusi la a interactiona cu cei din jur, cu totii suntem convinsi ca asa cum avem nevoie de hrana, de aer, de apa, la fel avem nevoie de a socializa. Dar de unde vine aceasta necesitate?
Pentru a da un raspuns, cel mai simplu este sa analizam lumea animala, acolo unde relatiile sunt naturale, nefiind alterate sau influente artificial. Este destul de simplu de observat, ca orice este slab si vulnerabil, va incearca strategia convietuirii in grup, astfel incat sa poata beneficia de toata protectia pe care o ofera aceasta forma de socializare. Turma, grupul, bancul, stolul toate sunt comunitati ale lumii animale, cu rolul de a marii sansele de supravietuire a individului. In interiorul comunitatii, acesta se va simti in siguranta, va putea fi ajutat, iar riscul este imapartit si mult diminuat.
In schimb majoritatea speciilor din varful lantului trofic sunt solitare, ele traiesc cu siguranta si constienta puterii lor individuale, nesimtind nevoia de a socializa, de a trai in grup.
Omul a fost si ramane din punct de vedere fizic, undeva la baza piramidei, avand deci nevoie de a trai in grup. Omului primitiv i-ar fi fost imposibil sa supravietuiasca in competitia cu pradatori mult mai puternici decat el, daca nu ar fi trait in grupuri. Initial creat in scopul de aparare reciproca, grupul s-a dezvoltat ca o entitate in interiorul caruia omul s-a putut dezvolta prin ajutorul acordat intre indivizi. Inteligenta l-a ajutat sa intuiasca imensul avantaj oferit de comunitate: a putut sa vanaze mai usor, sa-si construiasca adaposturi, unelte. A inteles ca impreuna cu alti indivizi ca el, poate sa devina un adversar care sa intimideze pe cei mult mai puternici. Nevoia de a se intelege cu ceilalti indivizi din grup a fost pasul care l-a impins si l-a invatat sa comunice.
In zilele noastre omul nu mai este in situatia de a se apara de pradatori, a disparut necesitatea de supravietuire fizica prin protectie colectiva. A ramas insa latenta, adanc imprimata genetic, nevoia de socializare. Planul in care actioneaza aceasta nu mai doar unul doar fizic, interrelationarea se desfasoara acum si actioneaza, in spatiul mental. Astfel dependenta de grup, de comunitate devine vitala, fiind ceruta si impusa de subconstient, cel mai important factor de decizie de care dispune omul.
Exista desigur si persoane solitare, care prefera singuratatea, care refuza amestecul in multime. Aceasta caracteristica decurge din lipsa unor abilitati in comunicare, dintr-o nevoie de protejare excesiva a spatiului intim. Devin stresati sau chiar furiosi cand simt pe cineva calcandu-le teritoriul de siguranta. Sunt insa destul de putini, sunt exceptii. Majoritatea dintre noi simtim ca trebuie sa comunicam, sa socializam. Exista abilitati dar si tehnici in acest sens, dar de acest lucru am sa ma ocup in alt articol.