Autor Subiect: Motivatia carierei  (Citit de 4336 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13226
Motivatia carierei
« : Miercuri, 03 Martie 2010, 20:08 »
    Totul incepe cu intrebarea parintilor sau a prietenilor acestora: “Ce vrei sa te faci cand esti mare?”. Apoi straduinta parintilor sa-si vada odrasla cu scoala. Meditatii, interventii la profesori, certuri de familie. Intr-un final, diploma.Ce se intampla insa mai departe?
    Hai sa vedem pentru inceput, cam cum percep tinerii ideea de cariera. In ce categorii se pot imapartii acestia pe criteriul dat de optiunea de a face cariera?
    Eu personal impart tinerii (nu doar cei de azi, pentru ca si noi am fost la fel) doar in doua mari categorii:
-   tineri motivati sa-si dezvolte o cariera
-   tineri pe care nu-i intereseaza deloc ce vor face in viitor
Acum ce inseamna motivati: ii cataloghez astfel pe cei care provin din familii medii si submedii ca venit, dar cu o educatie care sa le permita a imprima copilului o structura mentala apta si capabila sa absoarba cunostiinte. Acest tip de parinte, nu-si urmareste in mod special cariera, nu este interesat de castiguri altele decat cele care decurg dintr-o munca de 8 ore, telul lui fiind sa-si indrume si sprijine copilul. Tanarul percepe familia ca baza in dezvoltarea sa; foloseste exemplul unuia dintre parinti si tinteste mai sus. In acest gen de familii viata are un curs normal, firesc, iar universul in jurul caruia se invarte totul este copilul. Tot efortul lor, cinstit si bine intentionat este spre a cladi un om care sa aiba perspectiva unei vieti mai bune decat au avut ei. Copiii se automotiveaza, fiind destul de usor de indrumat si orientat spre o cariera.
    Tinerii care provin din familii cu venituri sau perspective financiare solide,  mult peste nevoia de consum, nu au argumentul de a dezvolta o cariera. Vor fi impinsi permanent de parinti, vor fi rasfatatii profesorilor si vor termina cu o diploma in mana, neacoperita insa de cunostiinte. Ei au constienta faptului ca oricand parintii vor sari si vor avea posibilitatea sa-i ajute, de aceea nu vor fi motivati sa faca efortul de razbi singuri. In general sunt persoane care se vor descurca, pentru ca vor deprinde abilitatile de a iesi din orice situatie si asta le va asigura tupeu si fantezie. Profesionisti insa nu vor fi niciodata, pentru ca mintea lor nu este setata pentru acumulare de cunostiinte, ci pentru a deschide cai mai usoare de rezolvare a lucrurilor.
     Motorul societatii si factorul de progres il constituie bineinteles tinerii din prima categorie. Ei vor fi aceia care vor asigura functionarea societatii, ei sunt garantii unei  dezvoltari. Cei din a doua categorie se vor multumi sa arda ceea ce au realizat parintii, sau mai rar au sa obtina succese financiare proprii, provenite in special din speculatii, ponturi, nise. In nici un caz nu vor ajuta cu ceva societatea. Vor profita doar de ea.
     Exista bineinteles si exceptii, nici nu s-ar putea altfel. Exista tineri din familii foarte instarite care sunt foarte preocupati de cariera, cum exista si tneri din familii cu venituri medii dezinteresati de a performa.
     Mai este o discutie, cea legata de tinerii care provin din familii sarace, mai putin educate. Au ei o sansa reala de a se dezvolta si a fi capabili de o cariera de top? Va las si pe voi sa va dati cu parerea, este un subiect care comporta multe discutii.

Offline Faust

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 5
Răspuns: Motivatia carierei
« Răspuns #1 : Joi, 04 Martie 2010, 12:35 »
Deschisesem subiectul pe care l-ai lansat admin, in legatura cu motivatia carierei. Speram sa gasesc si ceva despre trucuri, compromisuri si tinta. As fi curios sa citesc ceva in acest sens. Mai ales ca asa am dat de forumul tau, cautand pe google astfel de tehnici.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13226
Răspuns: Motivatia carierei
« Răspuns #2 : Joi, 04 Martie 2010, 16:01 »
Pentru ca nu vreau sa fiu perceput ca didact, am evitat sa atac in totalitate subiectul, care este deosebit de vast si cu multe controverse. Sa nu uitam ca insasi intrebarilor fundamentale legate de acest subiect nu li s-a raspuns, totul fiind relativ si discutabil. Vorbesti de trucuri, de compromisuri si tinta. Toate acestea sunt fiecare in parte subiecte largi si necesita explicatii amanuntite. Am sa incerc sa deschid subiecte noi pe forum cu aceste detalii, dar trebuie sa le pregatesc atent. Eu ma bazez foarte mult pe experient mea, iar ceea ce transmit este deja verificat in practica. Trebuie doar sa fiu cat mai coerent si explicit pentru a te putea lamuri. Oricum daca pornesti de la a dori sa cunosti lucrurile astea inseamna ca ai ales deja intre cariera si viata personala si stii si intelegi  implicatiile unei astfel de decizii. Iti stau la dispozitie, nu inainte de a puncta pentru toti cele doua intrebari fundamentale:
- viata personala sau cariera?
- muncim sa traim sau traim ca sa muncim?


raskolnikov

  • Vizitator
Răspuns: Motivatia carierei
« Răspuns #3 : Vineri, 05 Martie 2010, 00:32 »
scuze pt disparitie, promit ca voi reveni cat de curand

Offline optimistul

  • Newbie
  • *
  • Mesaje postate: 1
Răspuns: Motivatia carierei
« Răspuns #4 : Sâmbătă, 06 Martie 2010, 10:10 »
Lipsa educatiei civice, hatisul politicianesc, opsesia imbogatirii rapide, discriminarea vadita sunt cateva din motivele pentru care tinerii nu stiu sa aleaga intre viata personala si cariera, pur si simplu multi au reactia de moment, "incerc si asta" , "pile si relatii"

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13226
Răspuns: Motivatia carierei
« Răspuns #5 : Sâmbătă, 06 Martie 2010, 10:17 »
Intradevar necazul este ca nu au modele. Pentru ca cel mai didactic lucru care poate sa existe este puterea exemplului. Ori daca mediatizate sunt doar reusitele unor impostori sociali si a unor individe a caror valoare o reprezinta doar partea anatomica, ce sa inteleaga tinerii? Ca facand politica, furand de la stat si facand prostitutie este mult mai simplu de facut bani, decat muncind dupa ce ti-ai pregatit cu atentie cariera.
Lipsesc adevaratii educatori, formatorii de opinie corecta, exemplele de civism si normalitate comportamntala.

raskolnikov

  • Vizitator
Răspuns: Motivatia carierei
« Răspuns #6 : Sâmbătă, 06 Martie 2010, 22:59 »
Admy, n-o da pe de-ale lui Szekely, macar in privinta acestui subiect, caci nu problema lipsei de modele in viata le lipseste acestor copii, majoritatea mai destepti ca noi. Mi-a placut flacaul de mai sus care a punctat ca la teza tema propusa de tine.
Hai sa ne uitam mai intai la noi: pe mine ma cunosc, pe tine poate te intuiesc. Lucram careva dintre noi in meseriile pt care ne-a pregatit REGIMUL? Niet! Ne-am adaptat sau am incercat s-o facem!! Tu acum esti inginer sau eu profesorul de odinoara? Tu nu stiu daca ai visat sa fii acel tovaras inginer a carei amintire iti repugna si tie, dar eu mi-am dorit sa fiu/raman profesor, dupa desavarsirea facultatii. N-am ramas, desi iti jur ca am fost cel mai bun profesor din istoria acelei scoli. O sa-ti spun si de ce eram bun, cel mai bun! Pentru ca-mi era la indemana, pt ca era o chestie simpla, banala, aproape desueta sa fii profesor bun! Exista o singura conditie de baza: sa-ti pese de copiii aia din clasa dupa ce scapai de cloaca din cancelarie! Restul e banal, caci se presupune ca din momentul in care ai fost proptit la o catedra ai deja notiunile de baza pe care trebuie sa le inoculezi unor copii care cred ca n-au nevoie de ele!  Si nici de tine! Stii ce usor mi-a fost sa lucrez cu copiii? Pe toti  i-am iubit- pe cei buni, bineinteles? - insa ma oripilau dupa cele 50 de minute de predare, cele zece de cancelarie, ei profesorii, didactii. Profesorii - iti spun eu si te rog sa ma crezi - sunt oameni mici, lepadaturi frustrate, oameni esuati intr-un sistem care le repugna si tocmai de aceea dispretuiesc tot ce le sta in cale. Din pacate, pe amaratii aia de copii.
Admy, sunt convins ca tu ma crezi, poate ma si apropbi, dar tot nu ma pot infrana sa nu-ti dau un exemplu relativ de facultatea mea  - Litere - care, sunt convins - ca e valabil pt toate celelalte, indiferent de mediul universitar, fie el si de "provincie". Ei bine, jur ca toti mocofanii anului, ai sectiei, au esuat in invatamant. Iti dai seama ce frustrari, ce refulari pe acolo?!?! Puzderie de toante care se urasc pe ele insale si, prin neputinta lor de a parveni, si care se napusesc cu un desfrau de ura asupra sarmanilor elevi, facandu-i oarecum culpabili de toate frivolitatile lor adulterine nefinalizate.
Hai, ca noi suntem cat de cat la baietei, dar imagineaza-ti cum o fi pt o fecioara de 37 de ani, stapana pe catedra si catalog, s-o vada pe superba din primul rand umbland cu karandashul la telefonul mobil ori lasand-se pipaita pe pometii bulanelor de cel din randul urmator?
Eu cred ca asa ceva caracterizeaza cam 90 % din invatamantul romanesc. Fac cinste daca ma crezi!

P.S. "De ce mi-e frica? De prostii rai!"   IL Caragiale

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13226
Răspuns: Motivatia carierei
« Răspuns #7 : Sâmbătă, 06 Martie 2010, 23:49 »
  Raskolnikov, vad ca inca ma mai consideri un "szekelian"...cu toate ca incercasem sa-ti explic anumite amanunte legate de colaborarea mea cu Andy.
  Ai dreptate in ceea ce priveste abordarea pe care o am fata de unele subiecte. Nu ma justific, iti dau doar o motivatie: nu intru foarte adanc in amanunte, nu pentru ca as fi superficial sau ca mi-ar fi teama ca printr-o abordare supercorecta ar trebui inevitabil sa atac si sa lezez anumite categorii profesionale. Si nici pentru ca ar fi teme necunoscute mie sau greu explicabile printr-un limbaj limitat de inginer (pentru ca trebuie sa recunosc defectul...). Deocamdata am lansat cateva teme mai largi, pentru a sonda gradul de interes al vizitatorilor si in special al utilizatorilor. In momentul in care am un feed back care sa recomande subiectul ca interesant, il portionez si il abordez pe segmente. Doar atunci am considerta ca este momentul in care vreau sa intru in detalii.
  N-am stiut ca ai fost profesor, nu razbate deloc din stilul tau nici o urma de incercare de dadaceala tipic didactica. Asta probabil pentru ca ai fost un profesor neconventional si nu ai lasat ca tipicareala de pedagog plafonat si apatic pe care o remarcasem la multi dintre dascali, sa ti se imprime in comportament. Doar asa ai putut fi apreciat de copii. Nu stiu si cat de colegii din cancelarie...

raskolnikov

  • Vizitator
Răspuns: Motivatia carierei
« Răspuns #8 : Duminică, 07 Martie 2010, 02:41 »
Recunosc, "szekelian" inca te consider, desi nu vad nimic infamant in asta, dupa cum nu vad nimic desconsiderant nici in tagma inginerilor, mai ales ca din aceasta fac parte ambii mei parinti. Iar daca in trecut am facut niscai glume legate de aceasta stirpe, crede-ma ca respectivele snoave, mai toate culese din randul lor, au avut "acoperire regulamentara",  fiindca inginerii, cel putin in zona mea geografica, au o voluptate a autoironiei teribila, chestie prin care izbutesc sa nariuasca ideile subrede, dar nu nejustificat in totalitate, care se creasera vizavi de ei. Fii convins ca nu te enumar printre "surubari" ori "strungareti", intrucat m-ai convins de opusul acestei eventualiti inca de la "O alta abordare ..."
    Dar "szekelian" - scuza-ma - tot ramai, cu toate ca-ti inteleg si iti respect nu atat orientarea, cat metodele.mea. Cat despre relatarea mea de ceva mai sus, chestia cu experienta la catedra, aceasta nu s-a vrut a fi un aexercitiu de aroganta, de ingamfare, de lauda de sine, de autosuficienta, ci un detaliu din care tu poti intelege si aplica cate ceva, inginereste indeosebi.
    Parca ti-am mai sus ca din toata istoris dezbaterilor parlamentare de la noi mi-a ramas vesnic intiparita prin coclaurile creierului acea disputa de acum vreo 90 de ani cand marele savant si erudit Nicusor Iorga i s-a adresat in deradere inginerului de drumuri si poduri Ionel Bratianu cam asa: "Si, in fond, ce pot eu invata de la un inginer ca dumneata?!", ticalosie gratuita la care marele om politic liberal i-a dat o replica atat de celebra incat am aflat-o si eu: "Masura, domnule profesor! Masura!"


 

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13226
Răspuns: Motivatia carierei
« Răspuns #9 : Duminică, 07 Martie 2010, 08:39 »
    Pe vremea mea, in micul institut din Sibiu, care adapostea doar Dreptul, Literele, Istoria, Germana - Engleza si TCM-ul, eram cu totul cca 700 studenti - acum ca sa poti realiza calitatea actului de selectie - sunt cca 25.000 studenti!!! Nu sunt impotriva ca un numar tot mai mare de absolventi de liceu sa urmeze cursurile unei facultati, dar sunt foarte critic la adresa celor care accepta accesul in institut a unor copii care nu au nici o aplecare spre invatatura si apoi ii taraie prin scoala, fara ca bietii adolescenti sa inteleaga ceva din ce li se intampla. Goana asta nebuna dupa a avea o diploma pe de o parte si de a avea o slujba de dascal la facultate, a dus la o situatie de partenierat si interes, cu orice pret, a studentilor si profesorilor. Si asta este foarte vizibil cand un licentiat iti intra in birou sa se angajeze. Da si ai dreptate, nu parintii, nu mass media sunt de vina pentru aceasta situatie de prostitutie universitara, ci dascalii care tin sa-si pastreze normele intregi. Asta duce din pacate si la o coborare a nivelului de cerinte, la o scadere a nivelului stachetei, pentru a deveni  accesibil cator mai multi dintre cursanti. O groaza de masuri tampite, copiate fara discernamant de dincolo, fara sa fie analizat contextul in argementele pentru care au fost luate la universitatile straine. Una dintre ele este prezenta. Oricat ar incerca cineva sa-mi explice ca este audodidact, ca in sesiune este capabil sa asimileze o cantitate mare de informatie, n-ar putea sa ma convinga ca prezenta sa la cursuri nu este neaparat o necesitate educativa. Revin iar la vremea mea din scoala, nu neaparat din spirit de leat, ci pentru a accentua diferentele; eram sef de grupa si trebuia sa fac prezenta la fiecare curs, iar in conditiile in care un student ajungea la un numar de absente, se luau niste masuri graduale, ducand pana la exmatriculare. Pentru ca se considera absolut necesara prezenta la cursuri. Se considera ca materiile tehnice nu pot fii studiate in sesiune, pe fuga si superficial, doar pt a lua o nota de trecere in sesiune. Trebuia sa intelegi fenomenele care se produc in materiale, cinematica masinilor, a mecanismelor, functionarea si utilizarea organelor de masini, ma rog multe altele. Pentru ca nu vad nici acum studentul care nu merge la astfel de cursuri apt sa priceapa ceva doar parcurgandu-le, fara explicatiile dascalilor. Stacheta asta coborata duce si la o scadere a motivarii celor care au intrat in institut apti si dornici de a realiza ceva cu cariera lor.
    Pacat sa ai un material asa de bun in mana si sa nu faci ca dascal nimic cu el. Pentru ca trebuie sa recunosc, mi-au trecut prin mana cateva sute de absolventi de facultate si multi dintre ei sunt sclipitori, mult peste ce am fost noi. Este normal, e un pas genetic inainte si firesc sa fie asa. Dar bietii de ei sunt atat de prost pregatiti incat nu ma dumiresc ce au putut face in anii petrecuti in scoala. Ce le-au cerut profesorii, dupa ce masura ia testat?
    Si acum Raskolnikov, despre ingineri: era o gluma atunci referitoare la modul nostru de a ne exprima:
"Intrebare: Stiiti care sunt asemanarile dintre un inginer si un caine?
Raspuns: Ambii au privirea blanda, dar nu pot sa se exprime!"
    Indiferent ce se spune despre tagma noastra (inca ma mai consider inginer, desi nu am mai profesat de 20 ani), nu ma afecteaza pentru ca sunt constient si am putut constata in timp, cat de bine iti ordoneaza aceasta meserie mintea, cat te mult iti imprima un stil de analiza secventiala a lucrurilor. Indiferent ce am facut in viata, ce domeniu nou am abordat, setarile date de meseria asta, m-au ajutat enorm. Ai o abordare de matematica aplicata asupra multor lucruri pe care le analizezi si asta o faci automat, fara efort.
    Faptul ca n-am mai putut continua aceasta meserie pentru care am fost pregatit, intradevar nu este cel mai fericit lucru pe care l-am facut pana acum, dar nu puteam ramane intr-o fabrica a carui sistem organizatoric nu-l puteai schimba pentru a deveni viabil intr-un cadru nou, modificat, iti lipseau parghiile decizionale, manageriale asa cum se numesc acum si asta dintr-un motiv cat se poate de imbecil dar de real: grevele pe care le faceau muncitorii in acea perioada, incercand sa impuna doar ce le facea lor bine, ceea ce le oferea un confort pe moment, fara sa inteleaga ca asta ducea inevitabil la scufundarea economica. Asa s-au distrus multe dintre fabricile din Romania: au fost prinse intre interesul unor oportunisti care vizau preluarea pe nimic a acestora si naivitatea proletara. Plus bineinteles masurile luate atunci in 90 de a lasa fabricile singure pe picioarele lor. Asa ca si comparatie, asta seamana cu a lasa un copil brusc de la pieptul mamei si fortat sa mearga singur la alimentara, sa-si spele, sa-si gateasca. Pai dupa 50 de ani de economie centralizata, timp in care fabricile se adaptasera organizatoric si financiar, cum le puteai lasa fara nici un sprijin, fara sa fi avut timpul necesar pt a se adapta ca structura la tipul de economie de care tocmai dadusem cu nasul...A fost un act criminal, a fost o sentinta la moarte data industriei romanesti. Constient de atunci de acest lucru am preferat sa-mi folosesc mintea in domenii in care amatorismul lui Petre nu avea asa mare efect. Si mutarea s-a confirmat a fi fost buna, desi atunci multi ma judecau, vazand in mine un inginer si un manager de mare perspectiva. Singura si cea mai mare greseala pe care mi-o arog este cea ca nu am ramas in Cambridge in iarna lui 90. Asta da si in ultimul timp aproape nu este zi sa nu ma judec singur de ce prostie am putut face, intorcandu-ma!

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13226
Răspuns: Motivatia carierei
« Răspuns #10 : Joi, 11 Martie 2010, 20:45 »
   Un om a venit de la munca tarziu, obosit si nervos, gasindu-si baiatul de 5 ani asteptand la usa .
   - Tati, pot sa te intreb ceva?
   -  Da sigur, despre ce e vorba? a raspuns omul
   - Tati, cati bani castigi pe ora?
   -  Asta nu e treaba ta. De ce ma intrebi astfel de lucruri.
Spuse omul nervos.
   -  Doar vreau sa stiu...Te rog spune-mi, cat castigi pe ora?
   -  Daca trebuie sa stii, castig 50$ pe ora.
   -  Ah, a raspuns micutul, cu capul plecat.
   -  Tati, imi imprumuti te rog 25$?
   Tatal s-a infuriat' - Daca singurul motiv pentru care m-ai intrebat asta este ca sa imi ceri niste bani sa iti cumperi o jucarie prosteasca sau alte porcarii, atunci du-te direct in camera ta la culcare. Gandeste-te de ce esti asa egoist. Nu lucrez din greu in fiecare zi pentru asa copilarii
   Micutul a mers in liniste in camera si a inchis usa .
   Omul s-a enervat si mai tare pe intrebarile baiatului. Cum aputut sa puna asa intrebari doar pentru a cere niste bani.
   Dupa o ora, omul s-a calmat si a inceput sa gandeasca:
   Poate chiar era ceva de care chiar avea nevoie sa cumpere cu25$ si chiar nu mi-a cerut bani des. Omul a mers la usa baiatului si a deschis-o
  - Dormi? a intrebat...
  - Nu tati, sunt treaz, a raspuns baiatul.
  - M-am gandit, poate am fost prea dur mai devreme, spuse tatal.
  A fost o zi lunga si m-am descarcat pe tine. Uite aici ai 25$
  Micutul a sarit, zambind.
  - Multumesc tati, a zbierat. Dupa aceea a scos un pumn de bani.
  Omul a vazut ca baiatul avea deja bani si s-a enervat din nou..
   Micutul si-a numarat incet banii si s-a uitat catre tatal sau..
   - De ce vrei mai multi bani daca deja ai? a spus tatal.
   -  Pentru ca nu am avut destul, dar acum am, a replicat baiatul
   - Tati, am 50$. Pot sa cumpar o ora cu tine???? Te rog sa vii mai repede acasa maine . Vreau sa mananc cu tine.
   Tatal a fost distrus. Si-a luat baiatul in brate si l-a implorat sa il ierte.
   Este doar o reamintire pentru toti ce lucreaza din greu in viata. Nu ar trebui sa lasam timpul sa treaca printre degete fara sa petrecem timp cu cei care chiar conteaza pentru noi, aceia apropiati de inimile noastre. Sa ne amintim sa impartim cei 50$ din timpul nostru cu cineva pe care iubim.
    Daca maine murim, compania pentru care lucram ne va inlocui
foarte usor, in cateva ore. Dar familia si prietenii pe care ii lasam in
urma o sa simta pierderea pentru tot restul vietilor lor.

  Primita de la Nico.