Autor Subiect: Simboluri  (Citit de 19369 ori)

0 Membri şi 2 Vizitatori vizualizează acest subiect.

julia

  • Vizitator
Re: Simboluri
« Răspuns #30 : Marți, 11 Octombrie 2011, 23:12 »
asta da simbol romanesc!!
sau poate ca ni l-au furat francezii?

Offline almi_gabi

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 7620
Re: Simboluri
« Răspuns #31 : Duminică, 23 Octombrie 2011, 11:30 »
crezi, jul ca pe Brancusi ni-l poate fura cineva ? sau pe altii ca ei care sunt simboluri prin ceea ce creaza si care sunt romani
oriunde au creat si trait au vorbit si gandit prima oara in romaneste - si asta ii defineste oriunde vor fi apoi - multi atisti au gasit recunoastere in strainatate mai mult decat in Romania dar cred ca e mai bine asa decat sa nu creeze deloc pentru ca nu au conditii sau si mai rau nu li se recunoaste meritul pentru ca trebuie sa recunoastem noi romanii ducem lipsa de spiritul acesta de a ne aprecia valorile si a le acorda locul pe care il merita -  preferam sa manjim - e mai cool - sa criticam, sa rastalmacim, sa uitam ca exista valoare si munca, multa munca , efort, timp si suflet puse in ceea ce fac aceste simboluri

julia

  • Vizitator
Re: Simboluri
« Răspuns #32 : Luni, 24 Octombrie 2011, 18:00 »
da, cred ca strainii nu mai asociaza valoarea sau simbolul cu tara din care provine respectivul.
plus ca mai e si un handicap sa provii dintr-o tara necunoscuta sau neinsemnata - ex. paulescu: nu mai stie nimeni ca el a descoperit de fapt insulina.

Offline carmentoma

  • Full Member
  • ***
  • Mesaje postate: 136
Re: Simboluri
« Răspuns #33 : Vineri, 04 Noiembrie 2011, 02:13 »

Cat de departe merge imaginatia la romani!
http://www.vedereturistica.ro/punct-de-vedere

Magdalena_

  • Vizitator
Re: Simboluri
« Răspuns #34 : Vineri, 04 Noiembrie 2011, 23:40 »
chiar si noi am uitat de simbolurile care ne reprezinta!

julia

  • Vizitator
Re: Simboluri
« Răspuns #35 : Duminică, 06 Noiembrie 2011, 15:15 »
daca m-ar intreba cineva eu recunosc ca nu stiu ce sa raspund: mi-e foarte greu sa aleg un simbol pt romani

Offline almi_gabi

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 7620
Re: Simboluri
« Răspuns #36 : Duminică, 06 Noiembrie 2011, 17:30 »
mie mi se pare ca romanii au multe simboluri - incepand de la steag (povestea aceea de o invatam in scoala despre culorile folosite in el) - de la oamenii care au reprezentat ceva in istoria tarii (artisti, istorici, politiciieni, sportivi etc - chiar si dracula  :o ), costumele din unele zone, traditiile - de exemplu martisorul - nu cred ca mai exista in alta parte - sau unele locuri din tara
in fine - poate sunt eu mai entuziasmata in a gasi simboluri ale culturii si traditiei romanesti  :)

Offline carmentoma

  • Full Member
  • ***
  • Mesaje postate: 136
Re: Simboluri
« Răspuns #37 : Luni, 14 Noiembrie 2011, 11:49 »
Pentru ca si imnul national este un simbol, iata o abordare interesanta!
 
"Psihologia imnului național" de Andrei Plesu

"„Deşteaptă-te române!“ şi-a avut vremea şi rostul lui. De necontestat. S-a cîntat, mobilizator, la 1848, la 1877, în timpul celor două războaie mondiale, la Braşov în 1987 şi la Revoluţie, în decembrie 1989. Nu se pune problema să uităm melodia, vorbele şi istoria lor. Cu atît mai puţin să le batjocorim. Dar avem voie să ne punem unele întrebări cu privire la calitatea de „imn naţional“ a acestui respectabil cîntec. Este el funcţional în această calitate? Poate el avea un efect benefic asupra celor care îl cîntă şi care îl ascultă? Şi în ce măsură este el, astăzi, reprezentativ pentru ţară? Răspunsul meu este negativ. Sînt de părere că textul imnului nostru este vetust (inactual), nevrotic, autodenigrator, funebru. Nu pledez pentru tonul triumfalist, pentru optimismul factice al versiunilor ideologice de dinainte de 1989.

Dar e un fapt că, imediat după 1948, am avut o evoluţie tristă susţinută de imnuri glorioase, în vreme ce acum, cînd ne străduim să evoluăm spre o lume mai bine aşezată, am decis să fredonăm, zilnic, un marş al dezastrului. Imnul dintre 1948 şi 1953 (pe versuri de Aurel Baranga) vorbea şi el de „cătuşe“, de stăvilare „putrede“, dar măcar le invoca la timpul trecut. Prevala îndemnul (ipocrit, desigur) la „unire, pace şi muncă“. Imnul de după 1953 (scris de Eugen Frunză şi Dan Deşliu) vorbea despre o patrie „puternică, liberă, pe soartă stăpîn㓠şi despre un „jug al trecutului“ care a fost „zdrobit“. Nu mai vorbesc de „Trăiască Regele“, imnul instituit în 1884, în care România e zugrăvită ca un „rai vesel pămîntesc“.

Prin contrast, „Deşteaptă-te române!“ descrie un neam aflat în stare comatoasă („somnul cel de moarte“), asuprit constant, pînă la anihilare, de tirani barbari şi duşmani cruzi. În trei din cele patru strofe cîntate în mod oficial, cuvîntul „moarte“ e nelipsit. În celelalte strofe se enumeră, amar, „plăgi fatale“, „intrigă“, „viclene uneltiri“, „a pizmei răutate“, „un jug din seculi“ pe care îl purtăm „ca vitele“ şi alte asemenea orori, de care trebuie să scăpăm, „cu braţele armate“, „acum ori niciodată“. Mai aflăm, că nişte „cruzi“ vor să ne fure pînă şi limba.

Ceva ultimativ, de o nemiloasă urgenţă, trebuie întreprins, dacă nu vrem să rămînem „sclavi“ pe pămîntul propriu. Cine nu se conformeaz㠄de fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă“. Ni se sugerează şi un sumar, dar drastic program de politică externă: trebuie să strigăm „în lumea largă că Dunărea-i furat㓠şi „să dăm dovezi la lume“ că ne tragem din romani.

Textul merge pînă acolo încît ne cere să sărim asupra duşmanilor „ca lupii-n stîne“, metaforă stranie pentru un popor de ciobani mioritici, prieteni „tradiţionali“ ai mioarelor, şi nu ai devoratorilor lor…

Ei bine, vrem cu adevărat ca dispoziţia fiecărei zile a copiilor noştri să stea sub semnul acestei depresii naţionale? Să-i punem să cînte zilnic un imn al disperării mocnite, al unei mobilizări patetice „în ceasul al doisprezecelea“, al unui destin care seamănă cu iadul pe pămînt? Căci, deşi are aerul unui cîntec de goarnă care sună adunarea, imnul nostru pare, mai curînd, un mod de a conjura la supravieţuire un muribund.

S-ar zice că e destinat să fie intonat nu la demne împrejurări festive, nu în momentele de cumpănă ale unui popor de oameni întregi, ci în sala de reanimare, pe post de maslu. Nu pretind că asemenea imnuri, cu un pronunţat conţinut de obidă naţională, nu există şi în alte ţări. „Marseieza“ nu e nici ea o melodie campestră.

Despre „trezire“ se vorbeşte şi în imnul Italiei, dar despre o trezire deja consumată, nu despre o trezire dorită patetic pentru o populaţie cataleptică.

Din imnurile pe care le-am frunzărit, unul singur, cel al Slovaciei, cere un fulger providenţial care să trezească poporul adormit.

În rest, avem de-a face, preponderent, cu texte tonice, încrezătoare, care respectă sensul originar al termenului „imn“: cîntec de laudă.

Imnul german clamează dorinţa de „unitate, dreptate şi libertate“ a patriei (căreia i se urează o veşnică înflorire).

Imnul maghiar e un fel de rugăciune către Dumnezeu (Doamne, binecuvîntează pe maghiari cu voie bună şi belşug…“) şi admite – lucru puţin obişnuit – că greutăţile istorice la care a fost supusă naţia se datorează propriilor păcate.

(În paranteză fie spus, există o amuzantă asemănare între imnul maghiar şi cel românesc: amîndouă îl evocă pe Matei Corvin ca reper naţional…)

În imnul norvegian sau în cel bulgar, se vorbeşte cu mîndrie despre frumuseţile pămîntului natal.

Una peste alta, imnul nostru este, prin comparaţie, dintre cele mai întunecate şi descurajante. Mizează, plîngăcios, pe victimizare, lamentaţie şi adversitate generală. Asta într-o ţară preluată de curînd în Uniunea Europeană, al cărei imn e o odă închinată bucuriei.

N-ar fi de dorit să mai domolim un pic apetenţa autohtonă pentru „jale“?

Nu ne-ar sta mai bine ceva calm viril, un minim surîs, o igienică încredere în înzestrările şi norocul propriu?

N-ar fi preferabil să ne începem zilele într-o dispoziţie ceva mai senină?"

Caroline

  • Vizitator
Re: Simboluri
« Răspuns #38 : Sâmbătă, 07 Ianuarie 2012, 02:40 »
mie mi se pare ca romanii au multe simboluri - incepand de la steag (povestea aceea de o invatam in scoala despre culorile folosite in el) - de la oamenii care au reprezentat ceva in istoria tarii (artisti, istorici, politiciieni, sportivi etc - chiar si dracula  :o ), costumele din unele zone, traditiile - de exemplu martisorul - nu cred ca mai exista in alta parte - sau unele locuri din tara
in fine - poate sunt eu mai entuziasmata in a gasi simboluri ale culturii si traditiei romanesti  :)

Martisorul este un vechi obicei celtic dinainte de crestini... si orice tara are steag, oameni mari si monstri. Toate astea sunt simboluri induiosatoare pentru noi, care am crescut cu ele, dar nu reprezinta nimic special din exterior. Adevarul e ca Romania, dupa ce a fost "micul Paris" si "granarul Europei", a cam ramas fara brand de tara, in prezent... Nu mai vrem sa fim noi, vrem doar sa fim (sau sa ne dam, daca nu suntem), cat mai europeni.  :-\

P.S. Mare dreptate are Plesu, cu imnul...

Offline almi_gabi

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 7620
Re: Simboluri
« Răspuns #39 : Sâmbătă, 07 Ianuarie 2012, 13:35 »
apropo de steag - imi arata inainte Craciun o colega pozele pe care le-a facut de 1 decembrie baietelului ei de 2 ani care se juca foarte entuziasmat cu steagul prin curte - sunt convinsa ca acel copil nu stie inca de simboluri romanesti  - nu stie povestea steagului decupat la revolutie da' ii place ideea de a se juca cu un steag - pana la urma conteaza ce transmitem noi copiilor si ce ii invatam
si am constatat ca nu ne mai intereseaza pe noi ceea ce face parte din fiinta noastra de romanii pe aceste meleaguri
incerc de o vreme sa caut cate ceva despre nai - exista o varietate a acestui instrument specific noua - romanilor - de fapt se si numeste naiul romanesc -ii'  parca caut acul in carul cu fan  ???

Caroline

  • Vizitator
Re: Simboluri
« Răspuns #40 : Sâmbătă, 07 Ianuarie 2012, 16:59 »
Cred ca o sa ai aceeasi experienta si daca umbli dupa... oina.  ;)

Offline almi_gabi

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 7620
Re: Simboluri
« Răspuns #41 : Duminică, 08 Ianuarie 2012, 12:36 »
si eu care  speram sa ma ajuti cu naiul imi mai dai o tema de cercetare ( tema pentru vacanta eventual !!! ;D ;D )
si acum chiar imi veni in minte o idee - la scoala se precizeaza ceva, pe undeva despre simboluri si valori romanesti !!??  ??? sau depinde de inspiratia fiecarui profesor daca aduce aminte si de asa ceva

Caroline

  • Vizitator
Re: Simboluri
« Răspuns #42 : Duminică, 08 Ianuarie 2012, 15:55 »
Copiii de azi nu mai stiu nici macar sarbatorile romanilor... si prea putini profesori fac ceva in sensul asta, ca scoala si manualele - nimic. Copiii fac reuniune si serbare de Halloween, Valentine... I-am intrebat intr-o zi de Dragobete si Ziua Mortilor si habar n-aveau...  ???

julia

  • Vizitator
Re: Simboluri
« Răspuns #43 : Miercuri, 11 Ianuarie 2012, 18:33 »
nu pe ei trebuie sa-i blamam.
eu ma uit la mine ca nu stiu si nici nu-mi dau interesul sa aflu mai mult despre propria istorie sau parcurs al nostru ca neam.
spuneam mai sus ca mi-ar fi foarte greu sa identific un simbol pt noi, ceva cu semnificatie dar mai ales specific noua, cei de pe meleagurile astea.