din punctul meu de vedere nu este important ce simti cu privire la anumite lucruri sau evenimente ci ce inveti din ele.
Nu poti invata ceva (la nivel de lectie de viata, adica la nivel de suflet) decat dupa ce ai incorporat emotia respectiva. Deci, emotia este foarte importanta, insa trebuie si sa stii ce sa faci cu ea. Daca te lasi coplesit de emotie, dominat de ea, subjugat, nu e chiar de bine daca nu iesi repede la liman. Daca o accepti in totalitate, ca fiind buna, rea cum o fi, dar e a ta, face parte din tine si din experienta ta de viata, atunci o incorporezi, o ai in tine si procesul de invatare la care te referi se face poate nu atat usor, cat cu rezultate in timp (nu temporare, cum se intampla la invatarea rationala, departe de emotii si sentimente).
iar in legatura cu infranarea unor emotii,nu neaparat sa le infranezi cat mai degraba sa le controlezi.
Controlul este implicit o frana. Emotiile trebuie traite, iar ca sa le traieste trebuie sa le oferi spatiul cuvenit ca ele sa se manifeste.
Daca le controlezi, le iei din spatiul lor de a se manifesta, le iei din timpul care a sosit ca ele sa fie exprimate.
Exemplu: vreau sa ies cu tine la o cafea. Daca las emotia/trairea sa se maifeste, iti spun clar: iesim la o cafea sa mai vorbim putin?
Daca imi controlez emotiile, bat apropouri, astept ca poate intuiesti tu ceva ce mie imi e rusine sa afirm, astept para malaiata sa tot pice si tot asa. Imi controlez trairile si cererile, le cenzurez si ma privez de ceea ce imi doresc. Asta parca face parte din ciclul: "cum sa ma sabotez singur, sigur si eficient"
!
