Prin lumea noastra de 2011 ani inteleg lumea dupa Cristos, bineinteles. Alte lumi: atatea civilizatii, care au existat innainte de Cristos despre care stim mai mult sau mai putin.
De ce lumea ar fi divizata intre "inainte" si "dupa" Hristos?
Daca a existat lumea inainte de Hristos, nu este aceeasi lume si dupa Hristos?
Prin venirea Mantuitorului nu s-a sfarsit o lume anume si nici n-a inceput una noua. Ci lumea a continuat sa traiasca in aceeasi lume. Ca s-a schimbat magarul cu mertanul
...asta e alta poveste, dupa cum Magdalena pusa la zid acum 2011 ani astazi intrupeaza zeci de madgalene vipe, staruri, vedete, modele numa' bune pentru tinerele vlastare ale natiunii romane
!
In alta ordine de idei, lumea a existat dintotdeauna si va exista in ciuda "sfarsiturilor" care si ele au existat dintotdeauna. Daca privim lumea ca fiind un cerc si noi niste protagonisti care ne derulam vietile pe acest cerc, am putea observa ca
am fost, suntem si vom fi pe acest cerc in diferite momente ale existentei acestei lumi, care si ea ca si noi, este intr-o continua transformare.
Pentru o floare sfarsitul este toamna tarziu, spre iarna. Pentru om, superior plantei, toamna este doar un anotimp al recoltei, iar iarna o perioada de odihna (in vechime). Ceea ce pentru sistemul viu inferior este un sfarsit, pentru sistemul viu superior este doar un firesc dintr-un ciclu. Si cum peste om exista si alte sisteme vii superioare omului, ceea ce pentru om este un sfarsit, pentru entitatile superioare omului este doar un ciclu firesc.
Si-atunci...ceea ce este un sfarsit pentru unii, pentru altii este doar o continuare fireasca, dar sub o alta forma superioara de intelegere a firii.