Singles Happy Travel. Club de socializare

Arhiva => Arhiva => Subiect creat de: admin din Sâmbătă, 24 Septembrie 2011, 09:38

Titlu: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: admin din Sâmbătă, 24 Septembrie 2011, 09:38
Daca este ceva care ma face sa ma simt al naibii de penibil si de jenat este ca cineva de la masa mea de restaurant sa faca observatii ospatarului. Imi vine sa intru in pamant, sa-mi pun fata de masa in cap si sa ma preling usor spre iesire. Evit sa ies cu astfel de persoane, dar cum intotdeauna la un grup de prieteni mai apar doi - trei adaugati ad hoc, nu prea am cum sa ma feresc. Evident ca prezenta unor necunoscuti nu inseamna automat o faza proasta la masa, dar imi mareste atentia si ma usor tensioneaza. Asta pana ii inteleg si le percep comportamentul.
Pentru ca evident totul este o problema de comportament si de educatie. Nu este vorba nici de pozitie sociala, nici de bani, nici de altceva. Exista la unii o nevoie de a "pune la punct", de "a lamuri cine este seful, cine serveste si cine este cel servit", de a iesii in evidenta cu "vastele" lor cunostiinte despre restaurante, despre meniuri, despre cum se serveste la masa. Trebuie sa demonstreze ca ei sunt niste obisnuiti ai localurilor, ca au fost chiar si alaptati acolo, ca sunt experti in alimentatie publica. Si ca se simt datori sa faca observatiile si corectiile necesare, ca niste adevarati pedagogi ce cred ca sunt.

Sensibilitatea mea este poate neinteleasa de multi si considerata exagerata, in fond greselile nu intotdeauna sunt percepute ca ale intregului grup ci raman doar la nivelul celui care le-a facut. Stiu ca nu-mi face bine aceasta sensibilitate, ca de multe ori in loc sa ma destind sau relaxez, ajung la un disconfort care-mi anuleaza sansa la placere, dar asa sunt eu, o persoana care se fereste de penibil si de situatii proaste. Si care are teama asta sa nu fie asociata si sa i se atribuie astfel de comportamente. Si nu pentru ca tin la imaginea mea, nici vorba de asta. Pentru ca nu este vorba doar de Sibiu ci de oriunde in lumea asta. Starea de disconfort in prezenta unor astfel de persoane o am peste tot.

Acum hai sa vedem care este profilul individului care are acest gen de porniri si cat de expert in materie este el in realitate. Pai hotarat lucru, n-am vazut n-am remarcat reactii ca cele despre care am scris, la oameni inteligenti. Sau rafinati. Acestia inteleg cu usurinta ca munca omului care te serveste si a celui din spate care iti pregateste mancarea trebuie respectata. Si nu doar munca. Pozitia de drepti a ospatarului lnu este una de umilinta sau de disponibilitate totala, ci una de standard si eticheta. Multi inteleg asta altfel. Percepandu-l la indemana si fara posibilitatea de a se apara de pe pozitii egale cu clientul, il freaca cu tot felul de maruntisuri si pofte, crezand ca este spre amuzamentul celor din jur. Si bineinteles demonstrand ca el este seful. De aici pana la a impune ospatarului o atitudine de servialism umil este o cale foarte scurta.
Deci am stabilit ca inteligent nu este, la fel nici rafinat, asta pt ca modul de manifestare este mitocanesco - trivial. Dar educat? Pai educat in nici un caz, pt ca nu are autocontrol. Nu realizeaza ca nu doar jigneste pe cei care servesc, dar creaza in acelasi timp disconfort la masa. Nimeni nu merge la restaurant sa admire aerele de cunoscator a unui comesean. Omul merge sa schimbe o vorba, sa savureze o mancare si o bautura buna, sa se bucure de ambianta de acolo, sa socializeze. Si inevitabil parca tot acolo am ajuns. La termenul care insoteste acest proiect: socializarea. Aici intr-o situatie care confirma ceea ce scriam la un moment dat pe forum,referitor la cadrul in care aceasta poate sa fie generata in conditii optime. Grupul nu este o entitate izolata, dezvoltarea relatiilor in interior nu depinde deci doar de membrii lui ci si de factori sau legaturi cu oameni din afara. Luand masa de restaurant ca si cadru de socializare, iar cei care sunt in jurul ei ca si membrii de gruo, pt dezvoltarea unei stari de socializare nu este suficient confortul generat de armonia companiei, ci si de anumite legaturi periferice cu cei din jur. Daca vor exista discutii cu ospatarul, daca unii de la masa vecina vorbesc prea tare sau trivial, daca usa este deschisa prea des si lasa curentul sau frigul sa ajunga la masa grupului, cadrul este afectat, iar socializarea se va petrece mai greu sau chiar deloc.

De aceea insist si sunt atent la cadru, de aceea aleg locurile in care sa nu fim deranjati si unde sansa de aparitie a unor factori de asa numit stress pot perturba relationarea intre participanti, este minima. Relatiile de socializare apar cu preponderenta acolo unde grupul are confort, de multe ori fiind necesara chiar si o intimitate.

Si pt ca pornind de la ceva am ajuns departe, vreau daca chiar sunt aici, sa mai intru pe o potecuta. Desi nu este subiectul proiectului meu.
Asa cum un grup are nevoie de un cadru confortabil si de o anumit grad de intimitate, tot asa si cuplul, cel putin in faza de formare si maturizare a relatiei. Tot ce este in jurul lui poate constitui un posibil factor perturbator. Eu ma refer aici la cuplul de perspectiva, nu la cel de conjuctura, evident.
De aceea ideal este ca si cuplul sa-si parcurga prima perioada intr-o cat mai mare intimitate, debransat de la cat mai multe legaturi exterioare. Nu parinti, nu bunici, nu prieteni, nu probleme materiale, nu altceva decat ei doi. Asa sansele ca si cuplul sa se sudeze bine de la inceput sunt maxime. Si pornirea conteaza mult. Cine a inventat luna de miere a stiut si a inteles foarte bine, cat de buna pt viitorul cuplului este o vacanta in doi, acolo unde nu apare nici unul dintre factorii de care ziceam. De aceea recomandam Magdei, lui Adi si Stelianei, sa stea deoparte de grup sa-si focalizeze atentia doar pe pereche. Sunt convins ca m-au inteles si ca mi-au dat dreptate.

Si sa ma intorc de unde am plecat. Nu doar cei care comenteaza intr-un restaurant ma deranjeaza si-mi creeza disconfort. Mai sunt cei care au tot timpul impresia si nevoia ca trebuie sa "urecheze", sa corecteze, sa faca observatii. Sa nu mai discutam de cei care critica si desfiinteaza. Cu un drept parca dat de o aristocratie sau genialitate pe care le considera ei confirmate. Si toate astea pt ce? Omul se poate indrepta sau corecta doar prin educatie, prin autocontrolul dat de aceasta.

Suntem doar noi romanii pusi tot timpul pe a critica, pe a cataloga, pe a discredita? Ne-am nascut noi asa, este ceva specific lationo-balcanicilor? Sau poate familiile incubeaza nevoia de a ataca pe cei din jur, cu motivatia primitiva: "musca tu primul pt a fi sigur ca nu vei fi muscat!"?
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: francesca777 din Sâmbătă, 24 Septembrie 2011, 10:42
Citind ceea ce ai scris mi-a venit in minte o intrebare care ma obsedeaza de ceva vreme.De ce nu-si poate vedea fiecare de treaba? de ce trebuie mereu sa comentam actiunile altora, ne uitam in gradina celuilalt...bombanim..comentam...vorba aluia " neam de carcotasi"..poate...si nu cred ca familia e de vina pentru acest gen de comportament.Ma gandam deunazi(un exemplu real) la o anumita persoana : pana acum un an , 2...o persoana simpla, stearsa , fara a iesi in evidenta cu ceva anume(scuzata-mi fie afirmatia) ...soarta a facut ca aceasta persoana sa intalneasca pe cineva cu"potential"...alaturi de care viata  i-a fost schimbata total.Ei...si ce sa vezi....dintr-odata totul i se cuvine....el are dreptate...mare sef mare...dintr-odata le stie pe toate...si culmea...noua lui atitudine(negativa desigur) a schimbat in mare parte comportamentul celeilalte persoane.Eu ii spun in gluma: "spalare de creier".NU stiu cum anume sa cataloghez o astfel de persoana...daca nu m-ar afecta direct, zau de i-as da vreo importanta insa din pacate...nu-i asa...Si ajung de unde am plecat...de ce nu-si vede fiecare de ale lui? nu ar fi mai simplu asa?
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: admin din Sâmbătă, 24 Septembrie 2011, 12:19
Din moment ce am scris intr-o sambata dimineata despre acest subiect, atunci cand in mod normal toata lumea incearca sa se destinda si sa se bucure dupa o saptamana de munca, inseamna ca tare ma obsedeaza si pe mine atitudinea asta de critica aroganta, atotstiutoare si vehementa. Chiar asa, ceva mai bun nu au de facut, decat sa-si ataleze si sa-si impuna in fata celorlalti dorinta de confirmare? Ei carcotasii sunt ca si protocomunistii de exemplu persoane submediocre, frustrate insa de realizarea si de nivelul intelectual al altora. Si nereusind sa-i egaleze pe cei vizati ca tinta, comunistii au actionat prin suprimare, prin decimare a oricarui individ considerat a avea ointeligenta peste medie, in timp ce urmasii lor in ale frustrarii actioneaza atacand si chiar desfiintand ca imagine pe oricine considera ei o tinta potrivita. Si uite asa te trezesti de multe ori in drumul tau cu cate un catel de asta agatat de picior, maraind si aratandu-si coltii. Fara ca tu sa-i faci ceva, poate si fara macar sa-l cunosti. Are impresia ca maraind impresioneaza si intimideaza, starea asta dominanta fizic dandu-i un scendent care reduce in mintea lui distanta intelectuala ce-l separara de victima.

Am nenumarate exemple de oameni care daca ar fi ramas acolo unde inteligenta, cultura si educatia i-a asezat in societate, ar fi trecut neobservati si ti s-ar parea absolut firesc sa-i gasesti acolo, in mediu lor natural. Dar in momentul in care viata i-a aruncat printr-o intamplare in alte straturi si pe nivele nepotrivite alurii lor, devine destul de probabil sa asistam la o razmerita a lui cu cei care ocupa meritat acea treapta.

Din pacate anii comunismului au creat ideea de egalitate si chiar de supunere in fata majoritatii. Fals insa, proletariatul era doar o masa de manevra, era un argument, nu avea decizia, nu avea puterea. Vazandu-se insa pe pozitia de inchizitor, de judecator in toate cele, de tribun de sedinta, proletarul, omul simplu a inteles ca poate sa-si permita sa critice orice si pe oricine, indiferent ca are sau nu argumente.
Acasa primisem o educatie in ale adresabilitatii foarte stricta, intotdeauna trebuia sa salut primul, sa ma adresez la persoana a doua plural, sa respect fara limite persoanele in varsta. Traind in mediul acesta, destul de inchis poate si protejat, nu am stiut pana pe la 25 de ani ca exista si o altfel de lume decat cea pe care o cunosteam eu. Socul a fost cand m-am angajat si am ajuns in intreprindere. Femeiele erau "tu" sau "fa", iar de persoana a doua plural nici o sansa: adresarea catre oamenii cu parul alb era invariabila pe nume direct, fara macar un "nea". Inginerul era Bica, fara nici un alt apelativ, "domnul" sau ceva de genul asta. Si toate astea vin totusi consider eu din educatie. In mod cert daca ar fi avut un parinte ca taica-meu care avea pretentia ca la masa sa fiu impecabil, indiferent daca suntem doar in familie. Cutitul, farfuria la doua degete de masa, furculita, servetul trebuiau aranjate si folosite corect. Ca si respect ce sa mai discutam.

Vad si eu ce e in jur. Vad cum se schimba lumea in rau in loc sa fie inspre bine. Tindem mai degraba spre polul opus educatiei. Deci nu este de mirare ca un chiscar imbogatit, ajuns crede el pe aceiasi treapta cu un profesor il poate tutui si chiar certa pentru ca este..."intelectual".
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: steliana din Sâmbătă, 24 Septembrie 2011, 14:38

Am nenumarate exemple de oameni care daca ar fi ramas acolo unde inteligenta, cultura si educatia i-a asezat in societate, ar fi trecut neobservati si ti s-ar parea absolut firesc sa-i gasesti acolo, in mediu lor natural. Dar in momentul in care viata i-a aruncat printr-o intamplare in alte straturi si pe nivele nepotrivite alurii lor, devine destul de probabil sa asistam la o razmerita a lui cu cei care ocupa meritat acea treapta.

Imi vine in minte, doar un exemplu: dimineata, in tramvai, in timp ce mergeam spre birou insotita de o cunostinta (recenta), unul din calatori raspunde la telefonul mobil si incepe o discutie matinala de parca ar fi fost in propia casa. Persoana care ma insotea a inceput sa faca fete-tefe si sa-si manifeste disconfortul prin ceea ce reusea sa trabsmita. Desi sesisazem - ca dealtfel tot vagonul tramvaiului - modul "personal" al discutiei telefonice, nu am dat atentie.
Atentia mi-a fost atrasa de manifestarea persoanei care ma insotea, pentru ca am fost derutata neasteptat, de manifestare. Bombaneala si incruntare in toata regula!
Ma intreb si intreb, cui nu ii era locul: persoanei care vorbea la telefon, persoanei de langa mine sau mie ... in tramvaiul 41?

Este dificil sa accepti; este dificil sa ignori; este dificil sa nu te intrebi.
Este dificil sa existam, in orice loc!
Chiar daca unora li se ofera trepte ... nu inseamna ca li se deschid si usi ...
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: luciamanta din Sâmbătă, 24 Septembrie 2011, 17:14
   Gigi, ceea ce spui tu, ţine de educatie si din păcate, educaţia nu se poate cumpăra... Oamenii sunt diferiţi, uneori ei sunt pe placul nostru, alteori nu, ne dezamăgesc.
   Ceea ce m-a încântat la tine, Gigi, a fost fineţea observaţiei...
   In timp ce citeam cele relatate in cadrul acestui topic, mi-a venit in minte, următoarea frază a lui Goethe: "gândurile cele mai frumoase rămân neexprimate".
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: admin din Sâmbătă, 24 Septembrie 2011, 19:49
Apropa de profunzimea frazelor lui Goethe: In primavara, intr-una dintre etapele circuitului de Praga am stat la Karlovy Vary, la Hotel Mozart, locatia lui preferata. Stand si privind pe fereastra la rauletul care curge prin fata, sentimentul ca poate pentru o noapte dorm intre aceiasi peretii ca si el, mi-a dat un sentiment tare ciudat. Intotdeauna apropierea de locruri incarcate, acolo unde amprenta genialitatii este inca  vie, mi-a creat o stare de sensibilitate greu de descris. Mai patesc asta cand ascult operele mele favorite in locuri speciale, mai putin conventionale.
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: admin din Duminică, 25 Septembrie 2011, 09:47
Daca ar fi sa mai scriu pe acest topic, ar trebui sa schimb numele, tocmai s-a facut duminica. Duminica? Wow nici n-am realizat, este ziua de iesit in Grosse Ring. Gata, inchid si o iau din loc. Simt deja aroma unei cafele la Wien Caffe. Pe deseara!
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: julia din Luni, 26 Septembrie 2011, 17:17

Topicul asta putea sa se numeasca si Despre aroganta
Cunosc genul acesta de oameni, "comentatori" de profesie.
Nu as avea nimic cu obiceiul asta, ba chiar l-as sustine daca ar spune ceva util sau constructiv dar daca e numai de aruncat cu vorbe ...
In general din ce am vazut sunt persoane fara continut, doar de ambalaj, si e pacat sa iei in considerare si sa cintareasca greu astfel opinii.

ps: aici trebuia sa scriu numai simbata? intre ce ore?
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: Saturnianul din Luni, 26 Septembrie 2011, 21:34
Numai sambata dimineata, intre 7 si 12. Dupa, e pranzul. Deci, ai spamat. Te raportez :)
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: admin din Marţi, 27 Septembrie 2011, 07:12
Vai Julia, nu puteai si tu sa ai rabdare pana sambata?
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: julia din Marţi, 27 Septembrie 2011, 09:42
ma scuzati, dar eu simbata dimineata nu gindesc ...!!
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: luciamanta din Vineri, 07 Octombrie 2011, 22:52
   O sa scriu aici cateva ganduri de vineri spre sambata dimineata... Doamne, cati artisti frumosi exista in lumea asta.  Oameni talentati, oameni care viseza frumos, care creează, care nu dorm noaptea pentru o idee, pentru un gest, un cuvant, un sunet, o culoare, o forma... Pentru ce? Pentru ce o fac? Pentru glorie? Eu cred ca cei autentici o fac pentru ca nu pot altfel. O fac de drag. O fac pentru ca stiu sa existe, pur si simplu.
   
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: almi_gabi din Sâmbătă, 22 Octombrie 2011, 10:18
din nou sambata  :) – week-end, relas, toamna (soarele a hotarat sa nu apara azi  ??? - as fi iesit la plimbare prin parc cu aparatul dupa mine sa prind raze de soare printre frunzele ramase), cu laptop-ul in brate , topurile de muzica ruleaza prin spatiu -  si totusi parca lipseste ceva -
cred ca este entuziasmul verii, neastamparul de dinaintea concediului cand faci planuri si te gandesti cum o sa fie vacanta  8)
Zilele astea am dat peste o expresie care m-a amuzat – “ruleaza fin”  ;D – cred  ca asta fac sambata dimineata- rulez- dar fin, cu calm si permitandu-mi sa ma opresc atunci cand vreau o pauza, cand caut sensuri si intelesuri, cand vreau sa aprofundez – atunci am timpul si ragazul de a face ce altfel nu pot face pentru ca in Bucuresti traiesti non stop pe “repede inainte” si tin pasul in timpul saptamanii  - eh, sambata  e altceva – parca timpul se alungeste, capata coordonate tangibile pe care le pot prinde si acum e vremea cand tine el pasul cu mine - si nu ma grabesc, nu ma zoresc  :)
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: julia din Luni, 24 Octombrie 2011, 17:55
aha
deci aici sunt ginduri de simbata dimineata de la cei care simbata dimineata huzuresc.
dar din aia care simbata dimineata muncesc nu sunt pe aici?
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: admin din Sâmbătă, 29 Octombrie 2011, 12:45
M-am trezit ca este sambata. Nu mai e chiar dimineata, dar sa zicem ca nu sunt off topic.

Cei de la Dolce au introdus in grila de programe standard, adica pe care mi-o permit eu, mai multe canale de desene animate, printre care si Boomerang. Si pt ca am o telecomanda care nu-mi permite sa sar direct la canalul ales ci imi impune trecerea prin toate intermediare, am dat de Tom si Jerry, desenele animate ale copilariei mele. Trebuie sa recunosc ca m-am oprit la un episod, unul cu un caine care-si invata puiul cum sa sperie o pisica. Evident ca nu mi-am propus sa va povestesc episodul, ar fi cred cel mai ciudat lucru pe care l-as putea face aici pe forum...Ce vreau sa va scriu, este despre modul diferit in care a fost educata generatia noastra si cea de acum. Nu vreau sa judec stilul si particularitatile, pt ca fara doar si poate ele sunt adaptate la ceea ce societatea cere la un moment dat de la individ. Nu poti educa azi un copil in stil romantios, sa devina un sensibil sau un timid. Viata acum este o batalie, iar copilul tau trebuie sa fie pregatit pentru asta. Trebuie sa analizeze rapid, sa aiba curaj, sa fie bataios, sa fie adaptabil. Doar atunci are sanse de reusita.

Desenele animate de pe vremea noastra, ca si cartile colorate, revistele cu benzi desenate, povestile, erau toate pline de romantism, de animalute simpatice, nu contineau nici o urma de violenta stridenta. Chiar daca Tom era prins de catel, pedepsirea lui era comica, nu avea accente de duritate. Acum daca ma uit si doua minute la un desen animat, pot sa numar 10 violente. Personajele sunt colturoase, razboinice, n-au nici o urma de bucurie pe chip. S-au dus personajele pline de farmec ca Chip si Dale, Donald, Micky Mouse, Pluto. Au fost inlocuite de eroi intergalactici inarmati, violenti care omoara gandaci uriasi, alieni si tot felul de potai.

Nu se mai citeste Cismigiu & comany, nici Cella Serghi, nici Ionel Teodoreanu. Foarte multa maculatura pornografica, cartile abunda de scene erotice, de lucruri care pe vremea noastra erau privite ca si intime.
Era tot ieri la TV Cultural un film facut prin 74 de sotii Segal, despre tinerii care invatau in Liceul Spiru Haret Alte preocupari, alt gen de educatie, mai simpla, mai directa, mai apropiata. Acum, dau dreptate dascalilor, admirandu-le adaptabilitatea, totul este facut in goana, cantitatea de materie care se vrea transmisa este cu mult peste ceea ce se poate absorbi de un creier de copil. Principiu este: "tine si el minte cat poate sau cat il intereseaza!" Copilul este pregatit sa devina enciclopedic, pt ca in viata este obligat sa stie cat mai multe, nu foarte bine ceva anume. Pt ca cei ultraspecializati isi gasesc cu greu ceva de munca.

Fiindca scolile trebuie sa pregateasca luptatori, nu profesionisti, evident ca si parintii si profesorii pun accent pe dezvoltarea laturii de "descurcaret" a copilului. Societatea arata ca oportunistii reusesc, nu neaparat cei profesionisti. Parca chiar si comunismul mai punea accentul pe cei care stiau mai mult decat altii. Economia de piata a creat o concurenta oarba, unde trebuie sa fdi foarte abil sa reusesti.

Muzica si arta sunt adaptate si ele la timp si la societate. Ritmul a devenit mai important decat armonia, decat melodicitatea. Eram pe malul Balatonului, soarele rasarea si mi se parea atat de nepotrivit ca o melodie fara cap si coada de tehno house imi lovea violent  timpanele. Adica mai curand m-as fi asteptat la Abba, la ceva mai bland, mai placut. Dar target-ul de clienti acolo este 18 - 30 ani, deci o generatie neintersata de muzica cu care am crescut eu. Lor li se pare totul ok, s-au nascut cu aceasta muzica.

Gresit sa facem comparatie intre generatii, care e mai buna si care mai putin. Fiecare se adapteaza vremurilor si cerintelor societatii. Un tanar de acum ar fi fost considerat total deplasat in anii 80, asa cum bine se vede, la randul ei cei din  generatia noastra nu s-au adaptat prea bine vremurilor astea...Se vede treaba ca ne-am uitat prea mult la Tom si Jerry....
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: julia din Sâmbătă, 29 Octombrie 2011, 13:41
eu una multumesc si sunt fericita ca fac parte si am crescut in alte vremuri, nu astea de acum. mi-ar fi fost foarte greu sa deosebesc intre bine/rau, intre valori/nonvalori, intre ce vreau si ce pot daca formarea mea avea loc in vremurile astea tulburi.
cred ca ce e esential pt un copil este stabilitatea si reguli clare bine trasate care sa-i indrume si ghideze evolutia.
azi chiar parintii au mari dificultati intre a stii ce sa faca si cum sa-si conduca viata, ce sa mai cerem de la copii?
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: admin din Sâmbătă, 29 Octombrie 2011, 13:49
Fara discutie ca multi dintre parinti sunt derutati, nestiind spre ce sa-si impinga copii. Asa cum scriam cred insa ca marea majoritate a parintilor, sesizand nevoia de a fi competional (nu neparat competitiv) isi educa copiii in deprinderea de tehnici de luptator. Cum altfel sa reziste in jungla asta nebuna?

Julia, fii convinsa ca nascuta si educata in anii astia te-ai fi adaptat. Si ai fi avut aceiasi directie evolutiva. Viata te obliga la adaptabilitate. Crezi ca parintilor nostri le-a fost usor saltul pe care l-a facut generatia noastra? Sau crezi cumva ca intre noi si ei nu exista aceleasi diferente ca si intre noi si generatia de azi?
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: julia din Sâmbătă, 29 Octombrie 2011, 13:57
pt generatia mea educatia era o valoare si o garantie. nu era desconsiderata si devalorizata la moneda de schimb cum e acum.
intilnesc deseori tineri dezorientati carora mi-e din ce in ce mai greu sa le dau raspuns la intrebarea : "eu de ce sa ma mai duc la scoala?"
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: admin din Sâmbătă, 29 Octombrie 2011, 14:11
Stii Julia, educatia nu se face neaparat la scoala. Si nu te ajuta neaparat determinant in viata. Este nevoie sa ai si alte aptitudini necesare "supravietuirii". Tin minte ca pe cand invatam la Gh. Lazar, erau doi elevi, mai mari ca mine cu doi ani, eminenti. Castigau olimpiade nationale, erau bine clasati la internationale, despre notele pe care le aveau la scoala, ce sa mai zic...doar 10. Daca ma gandeam atunci la perfectiune ziceam automat  Iftodi si Sacarelis. Ce s-a ales de ei nu stiu, intr-un timp stiam ca unul este un inginer simplu la Compa Sibiu, iar celalalt pe undeva pe la o fabrica producatoare de avioane, dar la fel nu iesise cu nimic in evidenta. Si asta desi pornisera ca din tun. Dar probabil ca nu s-au putut orienta suficient de bine, ca nu au reusit sa se adapteze, ca nu au fost foarte bine indrumati. Au ramas la stadiul de mici genii, nereusind sa treaca de la juniori la seniori.
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: julia din Sâmbătă, 29 Octombrie 2011, 14:15
ok sunt de acord ca studiile sau o diploma de licenta nu rezolva totul dar eu cred ca la momentul startului in viata te aliniaza alaturi de ceilalti.
altfel... pornesti din start cu un handicap.
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: admin din Sâmbătă, 29 Octombrie 2011, 14:25
Absolut, dar asta daca diploma este obtinuta pe merit, nu cu interventia financiara sau relationara a parintilor. In situatia in care diploma este doar o hartie, nefiind acoperita de cunostiinte, atunci in loc de a fi un avantaj devine un handicap. Mi-au trecut prin maini multi copii din astia care credeau ca este suficient sa aiba o patalama. Cand ii luam insa la amanunte si vedeam ca habar nu au nici macar la ce se refera acea diploma, cadeau efectiv intr-o stare de incertitudine vecina cu prosteala. Nu mai reuseau sa articuleze nici macar un cuvant, asta pt ca eu sunt un tip direct si care in situatii de astea tratez fara menajamente. Consider mai important sa le spun adevarul decat sa-i plimb cu zaharici sau acadele. Si evident ii atentionam ca nu sunt buni decat pentru o munca necalificata.
Am crezut si cred in continuare ca este mult mai bine sa fi un bucatar bun, un instalator bun, decat un prostut fara cunostiinte, dar cu diploma.
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: admin din Duminică, 06 Noiembrie 2011, 19:19
M-am trezit ca este duminica. Ieri, sambata pe 3, din luna lui Brumar, n-am avut ganduri.
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: julia din Duminică, 06 Noiembrie 2011, 19:23
ieri am fost in 5. sa inteleg ca de fapt nu mai gindesti de pe 3?
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: almi_gabi din Duminică, 06 Noiembrie 2011, 19:28
daca faceti vreo ghidusie din acea cu abracadabrabracadhra  si reusiti sa fim acum sambata dimineata eu as fi cea mai fericita  ;D
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: admin din Duminică, 06 Noiembrie 2011, 19:55
Am fost criogenat o vreme, asa ca mi-a inghetat si ceasul si calendarul....
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: almi_gabi din Duminică, 06 Noiembrie 2011, 20:44
si eu care  speram sa scap de a ma duce maine dimineata la servici si sa fac un reload la week-end  ;D
Titlu: Re: Ganduri de miercuri dupa-amiaza
Scris de: julia din Miercuri, 09 Noiembrie 2011, 18:58
de ce nu incepe week-end-ul de joia?
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: julia din Marţi, 15 Noiembrie 2011, 20:01
da da
asta chiar e o idee buna.
oare sa fac o petitie online? si daca fac semnati si voi?
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: Magdalena_ din Marţi, 15 Noiembrie 2011, 21:11
subscriu iulia, si evident, semnez petitia......da nu poti tu sa faci cumva sa inceapa week-end-ul de maine?
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: julia din Miercuri, 16 Noiembrie 2011, 20:25
fie. pt tine intotdeauna w-e incepe miine.

si ca sa vedeti ca ma tin de cuvint uite m-am apucat de treaba:  http://www.petitieonline.com/initiaza-petitie?gclid=CM6ot5rju6wCFUpZmAoda2WHog
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: admin din Sâmbătă, 19 Noiembrie 2011, 08:23
E sambata. Foarte de dimineata. M-am trezit cu gandul la o cafea fierbinte si aromata. In drumul spre bucatarie m-am oprit insa la calculator si…am ramas.

Cioru
Un deal stancos, cu reflexe rosiatice, brazdat de poteci serpuitoare ce duc spre varful impadurit. Semet si parca neprimitor.
Ca si copil m-a fascinat, l-am simtit misterios ca pe un taram de poveste. Am trecut de zeci poate de sute de ori pe langa el, fara sa indraznesc sa-i calc potecile. Nu dintr-un sentiment de frica, mai degraba as zice ca nu as fi vrut sa-l tulbur. Este acoperit de o liniste nefireasca, chiar si curgerea Oltului la poalele lui, cu unduirile sale verzi si molcome, e lina, respectand tacerea stancii.
Am pescuit de multe ori in acel loc minunat, la varsarea vaii Sebesurilor in Olt. Pe vremea copilariei mele era acolo o zona larga  in care apele de munte se intalneau cu cele de rau de ses. Avea apa aceea o culoare atat de stranie, un verde smarald transparent, iar soarele oglindit in mii de fete, dadea reflexe de metal rosietic.
Vacante intregi de vara mi le-am petrecut acolo pe mal, la pescuit. Imi pregateam decuseara caii de iarba, mustele si ramele, momelile pentru a doua zi. Bunica, se trezea dis de dimineata, si-mi pregatea pachetelul cu mancare. Mi-l punea cu atata drag si placere, incat si daca nu mi-ar fi fost foame, tot l-as fi mancat pe tot. Bunicul ma conducea pana pe ulita si se uita lung dupa mine, pana treceam podul si intram pe drumul ce strabatea centrul satului. Inainte de a disparea dupa curba pe care o facea ulita, il vedeam facandu-mi cu mana. Dupa un drum de vreo ora ajungeam la Cioru.
Imaginea aceea a apei insotita de aburii diminetii, cu dealul stancos invelit in ceata, cu plescaitul pestilor care sareau bucurosi de primele raze de soare, ma va urmari placut, toata viata. N-am mai revenit acolo decat de vreo 3-4 ori, dar locul nu mai seamana deloc cu cel din copilarie. Un firicel de apa care se varsa intr-un Olt argilos, cu ape parca mai grabite. Doar Cioru a ramas la fel. Falnic si tacut.

Aveam vreo 13 ani, varsta de „ciresar” si incepusem sa ne organizam, cei de pe strada, in expeditii. Visam tot felul de tunele care strabat Sibiul pe dedesubt, armuri si arme uitate pe acolo, care asteptau sa fie descoperite de noi. Ne lasam biletele prin locuri ferite, puneam tot fel de semne, foloseam coduri. Dupa fiecare episod de la TV cu ciresarii, imaginatia ni se transforma tot mai mult intr-o febra a aventurii. Totul a tinut vreo jumatate de an, pana ne-am convins ca tunelele sunt blocate de usi grele, cu lacate si infundate pe sfert cu gunoaie.
Ne-am orientat atunci spre natura si ne-am propus nici mai mult nici mai putin decat sa facem un...muzeu. Cu oua de pasari, cuiburi, animale impaiate, acvarii cu pesti, schelete adica ceea ce vazusem la Muzeul Stiintelor Naturii. Si ne-am apucat de catarat prin pomi, prin poduri, prin tot felul de cotloane sa gasim oua de pasari. Vroiam sa avem cate unul din fiecare specie. Dupa stradanii de zile intregi, haine rupte si maini insangerate, am reusit sa adunam 3 sau 4 oua diferite. Eram tare dezamagiti si ne pierise orice entuziasm. Cand, mi-am adus aminte de Cioru. Le-am povestit baietilor de el, de ce minuni ar putea ascunde padurile din varful lui si un cor inca sopran, incepuse imediat sa chiuie bucuros de perspectiva de a urca pe deal.
Ca o coincidenta satul bunicilor mei, Sebesul de Jos, se afla intre satele bunicilor a trei dintre copii, Racovita si Turnu Rosu. Asa ca intalnirea pt „ a ataca” Cioru era destul de simpla. Ne-am pregatit echipamente, am mai dat o raita pe la cantina de la „baraci” si ne-am mai aprovizionat cu niste ...tocana de legume la borcan si conserve cu costita, aveam chiar un depozit pentru toate acestea.
Si a venit si ziua. Ne lasasem biletele la jumatatea drumurilor intre sate, intr-o zi am fost sa-l pun pe cel scris de mine la Turnu Rosu, apoi in alta la Racovita, am repetat apoi pt a lua raspunsurile. Dimineata mi-am luat rucsacul cu conservele care imi reveneau mie prin impartire, o sticla de Sicola, jurnalul de expeditie, care nu-mi lipsea niciodata si pe la 9.00 eram la Podul Olt, acolo unde aveam locul de intalnire. Am fost primul, inca nu venise nici unul dintre cei trei. M-am asezat in iarba si am asteptat si am asteptat si am asteptat. Cand s-a facut deja 11.00 am fost sigur ca prietenii „ciresari”, de fapt „albatrosi” pt ca asa se numea expeditia noastra, nu o sa mai vina. Si am pornit singur, incet pe una dintre cararile dealului.
Nu stiu cat de greu mi-a fost, dar cu siguranta ca acum as privi altfel la muchia stancoasa pe care m-am catarat. M-am trezit sus pe culmea Ciorului,.de acolo de unde se vede toata depresiunea. Minunat peisaj, dar pe mine ma interesau atunci oualele, cuiburile, animalele si orice puteam gasi intersant acolo. Am colindat toata paduricea aceea in lung si-n lat, am privit la toti copacii in sus, doar doar o sa descopar vreun cuib de uliu sau de gaita. Nimic insa. Aveam impresia ca am intrat pe un „no land”, fara fiinte. Sentimentul nu a fost prea placut. M-am grabit sa cobor dealul si am ales o alta poteca. In cateva minute eram la poalele Ciorului si deja pe drumul spre casa.

Cu acea zi s-a terminat definitiv expeditia Albatros, cu acea zi am inceput sa inteleg cat de neplacut este sa astepti pe cineva si sa nu vina, din acea zi m-am uitat altfel la Cioru. Mi-a ramas insa admiratia si nostalgia pentru stanca rosie. Da, si poate din acea zi am incetat sa mai fiu copil. Lasand in urma expeditia, gandurile mele s-au indreptat doar spre Jeni, perechea mea de la dansuri. Trecusem de la Constantin Chirita la Ionel Teodoreanu..
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: almi_gabi din Sâmbătă, 19 Noiembrie 2011, 11:57
mai bine ca te-ai oprit aici Gigi

tu ai scris, eu am citit  :D - acum stiu de ce scrii tu asa frumos (tot tu ne-ai povestit  :) ) - eu venisem val vartej sa "bomban" ceva despre multe si marunte si sa critic si sa "spintec" pe unii pe altii - sa dau a razbel - si mi-a trecut - si doar am citit o poveste, despre un deal ( despre care nici nu stiam ca exista  ::) ), despre copii si copilarie, bunici si grija lor pe care o au pentru nepoti - si ai mei erau la fel - se uitau la mine ca la "soare", despre "ciresari" - ioi, cum sa-i spun eu unuia de 16 ani care scuipa seminte in tramvai de "ciresari" - mi-ar zice "mamaie" plimba pluta in alta parte
oare toti copii au cautat oua de prin cuiburile pasarilor ? de ce le cautam cu atata verva ? cand gaseam cate unul mai "pestritat" aveam un sentiment de victorie si ne mandream cu el de parca ar fi fost cine stie ce tezaur

un week-end placut Gigi  :)
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: admin din Sâmbătă, 19 Noiembrie 2011, 12:05
Si tie Gabi, imi pare bine ca ti-a placut povestea mea si ca ti-a schimbat starea....
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: Mari_a din Duminică, 20 Noiembrie 2011, 08:38
In sectiunea Povestiri de dimineata si de seara, nu exista decat topicul Povestiri de seara. Numai aici am gasit cuvantul dimineata. Desi nu e sambata, e dimineata  :D Asa ca sa off-topicuim un pic!  :D


Eu sunt interesata de Craciunul la Azuga. As vrea sa vin cu nepotul meu de 8 ani, insa doar daca mai vin persoane cu copii, ca sa aiba si el cu cine sa se joace. El ma tot bazaie sa mai plecam si noi undeva. Ne plimbam amandoi de cand era inca in pampersi. Ii place cu mine pentru ca nu-l cert. Pana sa descopar SC, el era partenerul meu de excursii (ca sa nu zic ca nu m-am dus si eu cu un barbat undeva!  ;D)
In 2010 maica-sa era insarcinata, asa ca mi-a revenit mie sarcina sa duc copilul la mare. Ne-am luat doua sejururi de 5 nopti, consecutive. La Neptun a mai fost cum a mai fost, dar la Saturn a fost groaznic, dupa trei nopti de manele am plecat acasa! Insa a fost frumos la plaja cu el – am facut si eu tot ce a facut el, m-am simtit din nou copil! Atatea bai, atata nisip intrat peste tot si atatea valuri in cap nu mi s-au mai intamplat niciodata, nici cand era a mea mica!
Anul asta, dupa Paste, am fost amandoi o saptamana la Brasov. Am planificat astfel incat sa fim acolo in Duminica Tomii, ca sa-i arat Parada Junilor. Iubesc Brasovul, ma duceam anual de trei-patru ori, numai la pensiuni din centrul istoric. In ultimul timp n-am mai mers decat la Roman - o casa de pe la 1400, proprietatea unei americance din Dallas-Texas, o femeie extraordinara (si e single  :D)! Roman e motanul ei de vreo sapte kile. L-a botezat Roman de la Romania!  ;D
Parada Junilor a fost frumoasa, ca de obicei, insa anul asta s-a lasat cu peripetii. Lu’ asta mic ii daduse maica-sa aparatul foto – unul de vreo patru ori mai scump decat al meu. Era atat de fascinat de cai, incat nu-si mai dadea seama ca se baga chiar in picioarele lor ca sa-i pozeze. Unii erau mai naravasi, se mai ridicau in doua picioare, iar eu il tot trageam inapoi, asa ca pana la urma am fost nevoita sa-i iau aparatul - cam cu forta. Atata mi-a trebuit! S-a bosumflat tot! Cand sa trecem Piata Sfatului ca sa vedem Junii pe strada cealalta, pe unde o iau ei spre Pietrele lui Solomon, suparatul meu a zbughit-o prin multime. Si pas Mario de-l mai gaseste in puhoiul de lume!  M-am dus la fantana arteziana, unde stiam ca-i place sa stea, m-am dus de data asta eu in picioarele cailor si nimic! M-am dus la scena, sa-i rog sa anunte ca-l astept acolo, dar nu au vrut, ca se se termine parada si p’orma, ca asta sigur e din Bucuresti, ca numai aia se pierd asa aiurea.
Am continuat sa-l caut inca vreo doua ore, in care am albit ceva-ceva si mi-au trecut prin cap cele mai ingrozitoare scenarii de filme horror. Nu i-am sunat pe ai lui, ramasi acasa cu bebelul cel mic, dar ma gandeam ce si cum sa le spun!
Cand s-a terminat parada, eram departe de scena, asa ca am luat-o efectiv la fuga prin multime, aproape lovindu-ma de cei din calea mea. Am auzit ca prin ceata cum prezentatorul a zis unde e matusa din Bucuresti, ca i-am gasit nepotul. Dar cel mic nu era langa scena, era numai un ofiter de jandarmi, care m-a luat cu el la masina si m-a certat ingrozitor ca nu am avut grija. Imi venea sa intru in pamant! Nu mi-a dat amenda doar pentru ca m-a vazut in ce stare eram! Cred ca i s-a facut mila.
Al mic ma cautase si el, dar daca a vazut ca nu ma poate gasi, s-a dus plangand la jandarmi si le-a spus ca s-a pierdut matusa! Stia unde stam, i-a dus pe jandarmi la casa de la 1400 de care va ziceam, care-i in Poarta Schei, la mica distanta de Biserica Neagra. Au sunat la poarta, insa atunci toata lumea era in strada, la parada. L-au dus la magazin, i-au luat un suc si o ciocolata, l-au urcat in duba si au plecat cu el spre sediul lor, nu stiu incotro, dar eu am asteptat mai bine de jumatate de ora in piata pana mi l-au adus. Nu bause sucul, nu mancase ciocolata, era speriat si umflat de plans!
Acum ma miorlaie sa-l duc si pe el undeva. A fost cu ai lui la munte, dar nu i-a placut. Tot cu mine e mai bine. Ma gandesc sa merg cu el la Azuga, de Craciun, ca-i oras mic si acolo n-am unde sa-l pierd!
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: admin din Sâmbătă, 26 Noiembrie 2011, 11:35
O noua sambata dimineata. Sa ma bucur, sau sa ma gandesc ca sunt mai batran cu inca o saptamana? Cred ca mai degraba sa ma bucur, orice zi este o noua experienta si trebuie sa te simti fericit ca o petreci.

Vremea asta nici rece, nici calda, nici zapada, nici uscata, adica asa cum este cel mai putin placuta pentru plimbare, m-a tinut in casa. Aveam oricum multe de facut, asa ca m-am baricadat intre peretii ei si mi-am inceput... hibernarea. Printre ele, am privit la tv. Foarte putine de vazut si de urmarit. Jalnic, cu adevarat lipsit de orice atractivitate. Chiar si canalele care odata imi placeau si care difuzau lucruri interesante au acum doar cateva emisiuni la care merita sa te uiti.
Am prins cateva franturi din scandalul Oanei Zavoranu cu mama ei. De necrezut ce poti vedea acolo in spatele sticlei: o mama lacoma, imbogatita prin casatoria cu un om descurcaret si o fiica de-a dreptul  innebunita dupa banii care spune ea ca i s-ar cuveni. Amandoua se bat de fapt pe averea facuta de altcineva, niciuna dintre ale avand vreun merit la agoniseala. Decat acela ca si-au intersectat vietile cu un barbat care nu stiu cat de inteligent a fost sau nu, care nu stiu cate calitati avea si despre care la fel nu stiu ce nivel de educatie avea  - de fapt nici nu este important foarte mult asta – omul s-a adaptat vremurilor si a reusit sa faca ceva. Lipsit de importanta este la fel, cine are dreptate in tot acest conflict. Strident, halucinant si de necrezut este relatia mama – fiica. Daca si aceasta legatura a ajuns sa fie afectata de bani, de nebunia asta a  averilor, de dorintele  exacerbate de imbogatire, atunci ce mai este sfant pe lumea asta?

Poate este un caz izolat, poate ca prezentarea unui caz extrem ca acesta la tv are si un rol educativ prin contraexemplu. Poate ca privind la nebunia asta iscata pe avere, care a rupt o relatie care ar trebui ca in normalitate sa fie axiomatica, oamenii vor invata ceva, vor fi scarbiti de nebunia celor doua si vor intelege mai bine cat rau poate sa produca setea asta de bani.

Am vazut de la revolutie incoace sute de cupluri care s-au rupt din cauza banilor, ori ca au fost prea multi, ori ca unul dintre parteneri a considerat ca sunt prea putini. Am vazut frati certandu-se pe pamant, pe mosteniri, chiar si pe florile artificiale din vaza parintilor. E drept intotdeauna a existat o goana dupa avere, dupa pamant in special, cel putin la mine in Ardeal asta a fost o problema permanenta. Dar asta venea din nevoia de supravietuire fizica, daca nu aveai pamant, nu aveai ce manca, nu puteai sa-ti tii familia. Era o lupta pentru viata.
Dar acum ce argument exista, ce motivatie poate sa aiba un copil care nu are rabdare sa-si vada parintele in mormant, ca sa-i foloseasca averea stransa?

Pentru mine este o dezamagire fara margini sa vad deteriorarea asta continua a relatiilor dintre oameni si cand vad ca s-a exitins si la nivelul familiei, mi se pare ca omenirea a depasit un prag al firescului, al normalului.
Nu stiu cum s-a ajuns aici, nu stiu ce parghii au actionat si au produs aceste modificari de prioritati in mintea oamenilor. De bine de rau toata lumea are ce manca, cu ce se imbraca, are un acoperis deasupra capului, astfel incat viata fizica nu-i este pusa in pericol. Cu siguranta asta, ar trebui sa vina apoi cel mai important lucru: familia, incepand cu cei mai apropiati.
Ce ar trebui facut ca macar sa se opreasca toata aceasta nebunie care se intampla acum? Cum ar trebui sa ne educam copiii, ce ar trebui sa faca dascalii, in ce fel s-ar putea schimba cadrul asta alterant in care relatiile dintre oameni sunt efectiv pulverizate? Unde sta secretul parghiilor cu care s-ar putea armoniza lumea asta a noastra?
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: silviu din Sâmbătă, 26 Noiembrie 2011, 11:54
Citat din: admin
am prins cateva franturi din scandalul Oanei Zavoranu cu mama ei. De necrezut ce poti vedea acolo in spatele sticlei: o mama lacoma, imbogatita prin casatoria cu un om descurcaret si o fiica de-a dreptul  innebunita dupa banii care spune ea ca i s-ar cuveni. Amandoua se bat de fapt pe averea facuta de altcineva, niciuna dintre ale avand vreun merit la agoniseala. Decat acela ca si-au intersectat vietile cu un barbat...
barbatul fiind tatal oanei? in cazul asta, oana e rezultatul intersectarii dintre maica-sa si acel barbat iar legea ii da dreptul sa mosteneasca 3/4 din averea tatalui.
bataia pe bani nu mi se pare ceva anormal in vremurile noastre. problema e ca ele se bat in direct, pe toate posturile tv.
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: admin din Sâmbătă, 26 Noiembrie 2011, 15:38
Barbatul, dupa cate am priceput, de aceea am si intarit pe ideea de pasager in viata lor, nu este tatal natural. Legal cred ca intradevar ea mosteneste, pentru ca a fost adoptata, din moment ce-i poarta numele. Nu ma pricep.  Nu insa aspectul acesta era important daca mosteneste sau nu sau daca are dreptate sau nu vreuna dintre ele, ceea ce m-a socat pe mine a fost vehementa lor, comportamentul sub orice limita de decenta, in conditiile in care relatia este de mama - fiica. Ok, daca erau oameni care nu aveau niimic in comun, nu se cunosteau, as fi putut admite ideea asta de lupta pentru avere, dar asa, purtata intre o mama si o fiica, cu accentele astea de violenta verbala cu care se improasca reciproc, sorry dar nu le mai poti considera nici macar mamifere. Orice mama chiar si din regnul animal isi apara puiul, il hraneste, il inconjoara cu iubire, cu afectiune, il rasfata, iar puiul ramane marcat de ea toata viata, chiar daca drumurile lor se despart. Chiar si la animalele teritoriale, exista o recunoastere a relatiei mama fiu sau fiica, existand acceptari si compromisuri. Omul este o fiinta superioara, la care apare si educatia ca element de reglaj fin, ar trebui ca aceste relatii sa fie si mai stranse si mai bune. Ori aici, indiferent ca lupta este la tv sau acasa, mi se pare ceva de neacceptat. Si doar sa ma gandesc la ceva din averea parintilor, sa le cer ceva din agoniseala lor, sa vreau ceva din ea, ar insemna sa ma desconsider pana la ultimul nivel. Ceea ce au este rezultatul muncii lor, nu al meu, suficient ca m-au nascut, m-au educat, m-au tinut la scoli si ca mi-au dat un vant in fata in viata. Mai mult ce sa vreau de la ei? Decat sa-i vad sanatosi, sa ma bucur cand merg la ei vazandu-i multumiti si fericiti. Isi traiesc batranetile amandoi, toata ziua intr-o gradina, plina de flori, pomi si legume. La care lucreaza cu placere, cu apuzele lor tabietare de cafea sau de meciuri de tenis la tv. Am toata placerea cand imi dau o legatura cu ceapa sau niste mere, stiu ca vin din suflet si cu bucuria de a da, dar sa-mi iau eu ceva, singur, de acolo, nici gand. Am copilarit acolo, m-am bucurat tot timpul de ce este mai bun, eu aveam bucatica din mijloc, acum este randul lor sa se bucure de ceea ce fac cu mainile lor. Si daca vor si au placere sa-mi dea ceva ok, primesc multumind, daca nu, nu si nu ma pot supara de loc.
Asa am vazut ca se comportau la randul lor si bunicii cu ei, asa am incercat sa procedez si eu cu fiul meu.
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: admin din Sâmbătă, 10 Decembrie 2011, 16:16
Sambata. A cata?

M-am trezit cu o pofta nebuna de culoare. Mi-am intins o panza, am impanat-o bine si am dat un fond. Ce am simtit in acel moment. Fara sa ma gandesc la ce urmeaza. Poate e mai bine.

Muzica merge la maxim si pana se usca acrilul incerc o schita. Am rupt vreo zece foi. Sunt sau excesiv de inspirat, sau in blocaj. Ca nu-mi iese nimic.
Am deschis forumul si m-am apucat sa-mi scriu gandul de sambata dimineata. Sper ca facand asta, imi limpezesc un pic mintea, starea de hipereuforie se mai inmoaie si pot sa incropesc ceva.

Unde imi sunt gandurile azi? Cred ca in Maroc sau in Spania. Am ratacit prea mult pe acolo in ultimele zile, citind, uitandu-ma la filme documentare si incercand sa inteleg istoria acelor locuri. M-a prins atat de tare documentarea asta, incat cred ca o sa fac o adevarata pasiune. In copilarie am vazut un film, "El Cid" se numea, una dintre cele mai bune pelicule istorico - dramatice a acelor ani. Atat de mult mi-a placut acel film, atat de mult m-a impresionat copil fiind, incat tin minte ca am lasat de o parte cartile cu care ma delectam in acea perioada  si m-am apucat de citit despre mauri. Nu m-a tinut insa mult, eram in perioada aia de nebunie baieteasca pre-juvenila si gandurile mi se roteau printre bancile clasei. Azi imi placea o fata, maine alta, poimane mi se parea ca cealalta. Eram ametit si obosit de atata "hoinareala". Matematica, marea mea dragoste, istoria cea care-mi incanta serile, pescuitul - cea mai mare pasiune, le laseasem pe toate de o parte. Maurii? Nu ma mai interesau deloc. Doar cozile colegelor, fetsoarele lor incadrate de bentite, corpurile care incepeau sa prinda forme.

Asa ca reiau acum, dupa mai bine de 35 de ani, tema asta de istorie. In alt context Colegele nu ma mai deranjeaza, distragandu-mi atentia, multe din ele isi plimba nepoteii, matematica este un capitol de mult inchis, iar pescuitul il mai practic doar ocazional.

Cred ca panza s-a uscat, scriind m-am mai linistit, ma intorc la blocul de desen.

Asa se va mai termina o sambata. Cate mai sunt?

Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: silviu din Sâmbătă, 10 Decembrie 2011, 16:25
eu m-am trezit cu o pofta nebuna de altceva 8) da' nu mi-a iesit nimic >:( si tot asa, am deschis forumul, am scris cate ceva si gata! mi s-a inmuiat starea hipereuforica :(
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: Mari_a din Sâmbătă, 10 Decembrie 2011, 20:10
Sambata. A cata?
.....
Asa se va mai termina o sambata. Cate mai sunt?
Cate sa mai fie? Inca - pe putin - vreo 2600! Cam.. 2808!  :D

admin, o poza cu ce pictezi ne pui si noua aici?  :)
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: admin din Duminică, 11 Decembrie 2011, 08:04
Am lucrat la tablou pana seara tarziu. E inca destul de mult de lucru la el. Cred ca am sa continui, pt ca vad ca azi nu prea e timp de iesit pe afara. Ploua cu galeata la Sibiu, mi-e teama sa nu-mi toarne si mie de dupa usa una in cap, asa ca raman cu culorile mele azi. Cam putine, am ramas doar cu vreo 5 baze si imi ia destul de mult prepararea.
Daca-l postez pe forum? Nu cred. Pictez in general pt mine, de aceea tablourile pe care le-am facut sunt agatate in zona intima a casei, unde nu au acces musafirii. Nu pt ca mi-ar fi jena cu ele, sau ca nu le-as considera nereusite sau prea amatoresti, ci pentru ca ele se refera doar la starile mele, sunt imaginea gandurilor mele. Si greu ca cineva sa le inteleaga si deci sa le poata admira alfel decat ca si compozitie si raport de culoare.
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: almi_gabi din Sâmbătă, 17 Decembrie 2011, 13:22
o alta sambata, nu mai e dimineata dar sambata are pentru mine avantajul ca "morning" poate sa fie la orice ora
m-am trezit in minte cu impresiile placute de la spectacolul pe care l-am vazut aseara la national - a fost ceva neprogramat - ceva de genul, mai avem un bilet in plus , nu mergi si tu asa ca am ajuns la "vizita batranei doamne"  8)
nu aveam idee ca sala teatrului national are atatea posibilitati tehnice - scene  suprapuse care culiseaza in diferite directii, se ridica , coboara, actori apar de pe unde te astepti mai putin, efecte tehnice de lumina si sunet spectaculoase, pe scena se desfasoara o actiune ampla care are de la step pana la chitara electronica, este o "cautare" de exprimare artistica variata  de parca inca autorul nu s-a hotarat spre ceva clasic sau ceva contemporan, dar piesa trateaza cu un stil usor unele din probleme "grele" ale spiritului uman,  ca totul este de vanzare intro societate in care valorile nu mai au cautare, ca oameni cedeaza in fata avantajelor materiale dar afirma ca sunt pentru dreptate si uniti  ???
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: Caroline din Duminică, 18 Decembrie 2011, 22:20
Vreau si eu la teatru !!! Mi-e asa de dor...  ::)
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: julia din Joi, 29 Decembrie 2011, 09:37
eu fara teatru nu pot sa traiesc. am perioade de 3-4 saptamini in care nu pot sa ajung si atunci ma simt rau, imi dau seama ca ma incarc fizic. "noi doi" avem o relatie lunga: ne iubim de la 14 ani.
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: Caroline din Marţi, 03 Ianuarie 2012, 21:29
eu fara teatru nu pot sa traiesc. [...] "noi doi" avem o relatie lunga: ne iubim de la 14 ani.

Si "noi"... Cand eram in liceu la Tg.Mures, aveam abonament, nu ratam niciun spectacol. Pe urma, ne-au despartit ale vietii valuri...  :-\
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: admin din Sâmbătă, 07 Ianuarie 2012, 12:50
Ninge cu fulgi marunti – marunti si in cateva ore cred, totul va fi alb in jur. Inca mai sunt sarbatori, aici la Sibiel. Am vazut pe ulita bisericii lumea imbracata Ť de dumineca ť si senzatia pe care o incerci privind la mogaldetele infofolite, este ca inca e Craciunul. Poate mai e, pt ca timpul curge aici ardeleneste, domol si lin.
Cetele de juni s-au imprastiat, nu se mai aud chiotele flacailor de insurat. Nu stiu insa cu cate promisiuni de nunta s-a lasat…Anul asta stiu ca au fost doar sapte juni la Sibiel, dar am inteles ca la Reuniunea cetelor de juni, la Saliste, au fost cateva zeci de baieti din Marginime. Si de asemenea nu stiu cate fete de maritat au fost…
Acum doi ani, s-au facut cateva documentare la mine la pensiune si tin minte ca unul dintre subiecte era batalia flacailor pe singura fata de maritat din satul Fantanele, invecinat Sibielului. Si erau vreo zece….
Decorul de aici si aerul inca de sarbatoare ma duce iar cu gandul la bunici, la vacantele mele la tara. Era atat de placut la caldura sobei de lemne, cu broter-ul plin cu mere cu scortisoara…Mirosea in toata casa a brad, a lemn ars, a mar copt, a vin fiert. De  cate ori trebuie sa organizez ceva aici la pensiune, incerc intr-un fel sa refac atmosfera pe care o recunosc din copilarie, ca fiind de sarbatoare. Probabil ca doar asa inteleg eu sarbatorile de iarna.
Ma uit din nou pe geam si cred ca in sfarsit, de data asta iarna a pus stapanire pe sat. Tare mi-ar place sa-mi pot permite timpul de a ramane cateva zile Ť inzapezit ť aici. In cateva zile au sa inceapa saniile trase de cai sa urce la deal, satenii isi mai coboara din lemnul taiat in vara. Chestia mi se pare atat de arhaica si naturala incat am senzatia unei intoarceri in timp. Sau de fapt in timpul meu. Pentru ca intotdeauna am considerat ca nu apartin acestei lumi agitate, prea moderne. M-as fi vazut mai degraba traind intr-un secol de ev mediu, decat in nebunia progresului de azi. De aici cred imi vine si placerea uriasa de a colinda locurile ramase intr-un fel neatinse. De aceea imi place enorm de mult Praga, Koper, Budva, Genova, Venetia si evident orasul meu de suflet, Sibiul. Sunt efectiv extaziat privind si admirand cladiri vechi, incarcate de istorie. In schimb nu m-a atras deloc modernismul exagerat al noilor orase, cladirile imense din sticla, geometriile prea elaborate, functionalitatea exagerata a infrastructurii. De aceea nu ma vad mergand la Vegas, in Dubai, in Singapore. Am avut nenumarate ocazii sa o fac, dar nu m-a atras nimic acolo. Apreciez ceea ce s-a facut din nimic, admiratia mea pt fantezia futurista a arhitectilor care au creat acele colonii de beton, sticla si otel, dar atat.
Ma vad in ultimii ani de viata traind undeva intr-un satuc francez sau suditalian. Sau poate cine stie, am sa ma incumet la mai mult, Mozambic, Indonezia, oricum locuri mai ferite, mai putin civilizate, nu atat de compromise de modern. Poate visez la locuri in care mi-ar fi greu sa convietuiesc cu locanicii, poate mi-ar fi tare greu sa ma adaptez, dar fiecare om trebuie sa-si aiba un tel. Iar al meu asta este, sa fiu cat mai departe de forfota nebuna a civilizatiei de asfalt. Nu stiu daca nevoia de simplitate tine de un anume primitivism, dar daca asa e, ma declar un homo arhaicus.
Din pestera mea: un week-end placut si la multi ani Ionilor, Ionelelor, Nelutilor!
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: Caroline din Sâmbătă, 07 Ianuarie 2012, 17:18
Poate mai e, pt ca timpul curge aici ardeleneste, domol si lin.
[...] Ma declar un homo arhaicus.
Din pestera mea: un week-end placut si la multi ani Ionilor, Ionelelor, Nelutilor!

Multumesc pentru articol si urari, Gigi, din intamplare si eu sunt Ioana, si tatal meu era Ioan, iar la scoala suntem cam 30% dintre colegi.  ;) Insa nu subestima ardelenii... pana la ora asta, eu am avut 3 randuri de "felicitanti" in vizita si deja ne-am aghezmuit putin impreuna!  ;D In concluzie, nu e om ca ardeleanul... desi la Carnaval mi-am propus sa nu mai fiu deloc ardeleanca...  :P
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: pocama din Sâmbătă, 07 Ianuarie 2012, 18:41
...Ma uit din nou pe geam si cred ca in sfarsit, de data asta iarna a pus stapanire pe sat. Tare mi-ar place sa-mi pot permite timpul de a ramane cateva zile Ť inzapezit ť aici. In cateva zile au sa inceapa saniile trase de cai sa urce la deal, satenii isi mai coboara din lemnul taiat in vara. Chestia mi se pare atat de arhaica si naturala incat am senzatia unei intoarceri in timp. Sau de fapt in timpul meu. Pentru ca intotdeauna am considerat ca nu apartin acestei lumi agitate, prea moderne. M-as fi vazut mai degraba traind intr-un secol de ev mediu, decat in nebunia progresului de azi. De aici cred imi vine si placerea uriasa de a colinda locurile ramase intr-un fel neatinse... Sunt efectiv extaziat privind si admirand cladiri vechi, incarcate de istorie. In schimb nu m-a atras deloc modernismul exagerat al noilor orase, cladirile imense din sticla, geometriile prea elaborate, functionalitatea exagerata a infrastructurii...
Sufletul mi-a vibrat la aflarea acestor randuri...Si eu sunt un om ce traieste in alte timpuri..
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: Caroline din Sâmbătă, 07 Ianuarie 2012, 19:47
Impresia mea este ca toti cei de-aici suntem!  :-*
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: Manfred din Sâmbătă, 07 Ianuarie 2012, 23:40
Gigi, s-ar putea sa nu scapi de mine nici in "ultimii ani de viata"(citat din tine). Ne plac cam aceleasi lucruri, aceleasi locuri.... :)
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: admin din Duminică, 08 Ianuarie 2012, 08:40
Pai atunci, daca suntem atatia carora ni s-a gresit anul nasterii, asta probabil datorita unei tolerante temporare prea mari a Creatorului si atatia carora nu le mai place asfaltul sub picioare - hai sa facem o lista si sa pregatim un loc de retragere....
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: andre din Duminică, 08 Ianuarie 2012, 08:53
trece-ma si pe mine pe lista...
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: Mari_a din Duminică, 08 Ianuarie 2012, 08:55
Unde semnez?
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: Monique din Duminică, 08 Ianuarie 2012, 09:13
Si eu, si eu pe lista!
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: Magdalena_ din Duminică, 08 Ianuarie 2012, 10:03
Ma uit din nou pe geam si cred ca in sfarsit, de data asta iarna a pus stapanire pe sat. Tare mi-ar place sa-mi pot permite timpul de a ramane cateva zile Ť inzapezit ť aici. In cateva zile au sa inceapa saniile trase de cai sa urce la deal, satenii isi mai coboara din lemnul taiat in vara. Chestia mi se pare atat de arhaica si naturala incat am senzatia unei intoarceri in timp. Sau de fapt in timpul meu.
Acest pasaj mi-a amintit de scene din copilaria mea..........iarna, zapada proaspat cazuta, focul din soba, bunicul care punea calul la sanie ( o sanie din lemn frumoasa peste care asternea straie calduroase ), apoi ne plimba mandru pe ulitele satului povestindu-ne viata lui. Cred ca am ascultat de zeci de ori aceleasi povesti, dar niciodata nu ma plictiseau. Ce frumusete! Si pentru ca nu eram suficienti de obositi, dupa plimbarea cu sania ne luam patinele si coboram pe Oltetul inghetat la un joc de hochei.
....eh, amintiri .....
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: admin din Duminică, 08 Ianuarie 2012, 10:30
Cat de pacat ca baietii si fetele noastre nu au mai ocazia, la fel ca noi, sa-si petreaca vacantele la tara! Cat de bine le-ar fi prins sa se rupa de calculatoare, virtualitate, televizor in exces si sa haladuiasca toata ziua pe coclaurile satelor si sa se bucure de iubirea bunicilor! Din pacate si satele s-au transformat. Ulitele pe care le stiam strabatute doar de carute si de taranii grabiti spre camp, au devenit adevarate sosele, multe din ele asfaltate. Masini, tractoare trecand in sus si jos, oameni mai galagiosi, cate un autobuz sosit sa adune navetisti. Parca nimic din ceea ce era acum 40 ani. Indreptam, betonam, asfaltam, plantam stalpi, tragem cabluri, incercand sa ne oferim cat mai mult confort. Dar facem sa dispara incet - incet naturaletea....
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: balanta din Duminică, 08 Ianuarie 2012, 13:32
Da...ce faine vacante am avut la tara! Moama ce bine era sa merg cu picioarele prin colb si sa mananc mamaliga cu magiun! :)
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: Caroline din Duminică, 08 Ianuarie 2012, 15:08
Gand la gand cu bucurie! Ciudata coincidenta, acum cateva minute ma gandeam sa mananc mamaliga cu magiun, ca mi-era dor...  ;D
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: silviu din Duminică, 08 Ianuarie 2012, 16:08
mie imi placea sa alerg descult prin colb si sa mananc tartine cu icre negre 8)
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: admin din Sâmbătă, 14 Ianuarie 2012, 16:06
E sambata si trecut de dimineata. N-a venit nici un gand. Nici n-avea pe unde intra. Usa la birou e inchisa.
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: admin din Sâmbătă, 14 Ianuarie 2012, 16:52
Ba da, rectific, am totusi un gand si o parere de rau in acelasi timp: ca biroul meu nu este macar in Mongolia. M-am apucat sa-mi fac lectiile pt Bulgaria si intotdeauna citesc Tripadviser pt a vedea si parerile celor care au trecut prin locatia respectiva. Pt turismul individual. Pt cel corporate, am o baza de date profesionista, Cvent se numeste unde scriu si au acces doar hotel expertii international. Pt Bulgaria, insa mi-am zis, "ia sa ma uit ce zic si romanasii nostrii despre hoteluri"? Si am intrat pe "am fost acolo". Rasul - plansul. Citind ce se scrie iti dai seama cam cat de "obiectiv" poate sa judece unul de-al nostru. Este firesc sa existe diferente de opinii, de perceptii, evaluarile sa nu fie facute toate in acelasi registru de aprecieri. Dar cand feed back-urile arata ca titlu astfel si in ordinea postarilor :
- luna de miere perfecta
- sub asteptari
- vacanta de vis
- a fost frumos, am sa revin
- dezamagire
- 4 stele, de fapt 3
- sejur incantator
- cosmar
- nu merita!
- super!!!
- un concediu super
- a fost frumos!
- nu recomand!,
atunci scuzele mele, dar chiar ca avem ceva la etaj.
Daca unul ar fi scris, "da a fost ok, dar...", altul "a fost binisor", altul "bine dar cu anumite lipsuri", atunci este loc si de unul care zice ca este rau acolo. Dar daca unul este extaziat, cazut pe spate, iar celalalt zice ca e cosmar si tot asa in alternanta, ce impresie sa ai despre cei care au scris? Si este nota la fiecare hotel bulgaresc, am citit pt vreo 40 review-urile. Pai neputand aprecia, califica ceva atat de simplu, o camera in care stai si un blid cu mancare care ti se pune in fata, apai cum sa te astepti la evaluarea unor chestii mai complexe, cum am fi noi ce din jur, de exemplu?
Cum sa mai astepti sa ti se recunoasca ceva, un merit, o cariera, un gest? Cum sa ai pretentia unor ierarhii adevarate a valorilor?
Un sfat pentru cei tineri sau care au inca incredere in puterile lor: PLECATI DE AICI CAT VEDETI CU OCHII! Tara asta nu are cum sa se faca bine, atat de adanca este sadita prostia, incat nu stiu cand si cum o sa putem scapa vreodata!
Ma tot uit pe geam, sper sa vad stepa mongola!
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: balanta din Sâmbătă, 14 Ianuarie 2012, 17:54
imi aduc aminte....candva, cu ceva ani in urma, am fost undeva la munte, la o pensiune...moama ce mult mi-a placut, imprejurimile,drumul pana acolo, peisajul, simplitatea cazarii si curatenia si bunul gust si ma rog alte amanunte la superlativ...si vin io inapoi la Braila si spun unor prieteni ca aia si aia si pe dincolo...zis si facut...plecat si ei....dupa : "unde naiba ne-ai trimis, ce ai vazut tu asa deosebit?" :(....asa ca iti dau dreptate...
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: Caroline din Duminică, 15 Ianuarie 2012, 02:35
Poate ca totusi au si romanii aceia care au fost in Bulgaria dreptatea lor... Eu am fost de-a lungul intregului litoral blugaresc: De la Balcic pana la Varna (inclusiv la Nisipurile de aur) nu e mare diferenta ca la noi la mare... Poate ca au un mai bun raport calitate-pret. Ori, functie de hotel ori companie, si la noi litoralul e destul de eterogen...

De la Varna incolo, Sozopol si pana la granita Turciei... nu se compara, zici c-ai trecut in alta tara! Incepand de la relief si pana la statiuni si servicii! De exemplu, la Balcic, bulgarii au invatat romaneste si fac servicii pentru romani. La Sunny Beach (cea mai faimoasa statiune dupa Varna), sunt hoteluri pentru nemti si englezi.
Eu, de exemplu, m-as plictisi la Nisipurile de aur, dar as recomanda oricui si oricand peninsula Nessebar. Este un vechi oras grecesc, acum o statiune cocheta. Nu cred ca se compara cu nimic altceva din Bulgaria si poate nici chiar cu unele statiuni cunoscute din Grecia sau alte tari.
Idem - despre Grecia. Atena e deplorabila (cu exceptia Acropolelor), la mare pe continent e ca la noi, in schimb, insulele...  ::)
Exemplele pot continua.
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: admin din Duminică, 15 Ianuarie 2012, 09:28
Buna ideea cu Nessebar-ul. Trebuie insa sa verific si acolo tarifele.

Despre Nisipuri, da, avantajul lor si ceea ce atrage cel mai mult turistii este raportul calitate / pret. De fapt daca stam sa ne gandim bine, cel mai important. Am stat si eu acolo, m-am plimbat in sus si in jos, Samiza a fost in info-tururi de prezentare a hotelurilor. Concluzia este ca aceasta statiune s-a dezvoltat targetat pe bugete din categoria submedium. Sunt cateva repere care ies foarte clar in evidenta. Sa merg si mai departe, au si gandit si tintit pe grupuri de romani, incercand sa castige competitia cu litoralul nostru. Si de ce sa nu recunoastem, au reusit. Au venit din spate, au analizat greselile si lipsurile hotelierilor romani, le-au speculat si au devenit un competitor fantastic de greu de invins. Foarte multi din romani prefera acum sa-si faca acolo concediul. Litoralul nostru a devenit o zona de turism de week-end sau de varf de sezon. Adica insuficient pt a se mai dezvolta. Chiar si macar pt a reconditiona, intretine etc. Lupta este din ce in ce mai inegala.

O foarte mare problema a litoralului romanesc este lipsa personalului calificat. Cand spun calificat, inseamna in ziua de azi nu doar un bucatar specialist sau un ospatar bun, un receptioner cu experienta sau o camerista priceputa. Hotelurile care se respecta si care vor sa-si tina clientii, pregatesc in permanenta personalul, segmentul asta de hospitality este foarte dinamic si e nevoie de corectii permanente, de pregatirea personalului pt contactul cu turistul.
Norocul litoralului romanesc era pe vremuri posibilitatea de a aduna din tara personal de pe la restaurante, statiuni de iarna etc. Tin minte ca Hotel Victoria din Mamaia era cu personal doar din Sibiu. Sefa de restaurant, o foarte buna profesionista, bucatarul la fel unul cunoscut, iar ospatarii erau alesi dintre cei tineri si dornici sa invete. Si care multi din ei se bucurau sa vada prima oara marea...
Acum personalul este sezonier la mare, au de lucru 2-3 luni si apoi gata. Ce sa faci cu o echipa incropita? Decat ceva prost. Poti sa fi un foarte bun manager, fara oameni nu faci nimic. Vorba lui Rockfeller: "Luati-mi tot, lasati-mi doar oamenii. Cu ei o sa adun la loc ce mi-ati luat!".
Bulgarii se pare ca au inteles aceasta problema si se descurca binisor. Acum ca am ajuns iar la bulgari, ma intorc la postarea mea referitoare la diferentele de perceptie si de evaluare. Era vorba de acelasi hotel, nu de altul. Poate nu m-am facut eu foarte bine inteles.
Diferenta vine din educatia turistica pe care o au oamenii. Pt ca exista si asa ceva. Ar trebui sa evaluezi si sa intelegi imediat un tarif. Pai cand iti spune cineva ca platesti 60 EUR/zi UAI, intelegi ca intr-un varf de sezon, acest pret inseamna mai mult un turism de masa, gandit pt a fi accesibil. In nici un caz unul de super calitate inspre lux. Pentru a avea un astfel de concediu trebuie sa scoti din buzunar, depinde de destinatie evident, intre 100 - 200 EUR/zi/persoana/zi. Nu discutam de zona lux, unde tarifele pot ajunge la sume astronomice. Incercati un hotel de 5* pe Como sau Magiore si sa vedeti cat platiti.
Dar nea Costica cu familia, care iese din tara prima sau a doua oara (a mai fost doar la Caciulata la tratament si la Sinaia intr-un week-end), merge la agentie, alege oferta cea mai ieftina de AI sau UAI, pt ca ce se gandeste, ma duc acolo manc' si beau cat vreau fara sa mai fie nevoie sa mai scot un ban din buzunar. Pt ca nici n-ar avea de unde, acela este tot bugetul lui de vacanta. Ca o paranteza, AI (all inclusive-ul) este creat pt persoanele cu bugete mici si limitate. Din pacate nea Costica nu este romanul ala intelept si de bun simt, care cand iese printre straini este mai degraba stingher si atent sa nu doboare ceva sa se sparga, ci este ala falosu' care trebuie sa iasa in evidenta. Ca asa a facut si pe scara blocului cand s-a votat schimbarea usii de la intrare: tipa si se agita cel mai tare. Pt ce? Nici el nu stia, dar tipa ca sa iasa si el in evidenta. Ajuns acolo, incepe cu pretentiile. Pe care nu si le cunoaste. El stie ca a platit UAI, pai UAI sa fie, mama voastra de bulgari. Hai scoateti pe masa tot ce aveti, sa pot racai eu si alege. Si hai ia bagajele si du-le sus in camera. Asa scria una din categoria "Nea Costica" pe "Am fost acolo". M-am dus la hotel (era de 3*) si nu mi-a luat nimeni bagajul sa mi-l duca in camera la etajul 5. Nu liftul nu era stricat, functiona, dar Frusinica, vazu' ea prin filme ca la intrarea in hoteluri, e un nene cu sapca si care te conduce inauntru, apoi vine un indian si-ti duce bagajele pana-n camera. Si comportamentul lor nu se opreste doar la asta. Incep: mocheta este patata, draperiile sunt arse cu tigara. Si incep sa faca galagie la receptie. Satula de vocea stridenta o receptionera merge ssi alege o camera cu mocheta in stare mai buna. Si ii schimba camera. Dar nea Costica tot bombane, tot este nemultumit. Petele alea i-au stricat concediu, i l-au facut de cosmar. Pai nea Costina cine facu' petele alea? Nu tot unul ca tine care-si trimite copiii la bar sa-i aduca sucul sau cafeluta la pat? Si cum copilasii aia saracii n-au nici un simt al echilibrului in a duce ceva, lasa un sfert din cafea pe holurile hotelului si un sfer in camera dupa ce inchide usa. La bar Nea Costica vrea sa bea whiskey, dar din ala bun nu ceva facut local, adica el e om de bauturi de alea facute in Bulgaria? Pai el merita, a muncit un an, si-a platit concediul, are totul inclus, cum isi permit ceafa-lata astia sa nu-i dea lui ce e mai bun? La masa fireste ca merge cu slipul ud si copiii plin de nisipi, doar au venit de pe plaja, cum ar putea fi altfel? Lasa ca spala ei dupa, nici un fel de problema. Este si asta platit. Molfaie, adulmeca, cioflaie, aduna pe masa mormane de salaturi, fripturi si prajituri. Pe care evident ca nu le poate manca pe toate. Raman acolo pe masa, semn al trecerii familiei lui Nea Costica. Seara vine in slapi ("ce nu-i bine?"), copiii alearga bezmetici printre scaune, deranjand pe toata lumea. Trec insa cele 7 zile si se intorc acasa. Pe drum se pierd, gresesc drumul. Bai ce tampiti aia, ce semne au, cum de nu au pus semne pe tot drumul cu "pe aici dom' Costica"? In romaneste evident.
Ajunge acasa. Primul lucru le povesteste bunicii ce mare aventura au avut ei, in Bulgaria, la marginea pamantului. A doua zi merg la agentie. Adica sa stie si proasta aia unde l-a trimis pe Nea Costica.

Nu am nimic cu Nea Costica ca om simplu, nici cu cei care nu au o cat de cat experienta turistica, normal ar fi ca oricine sa-si poata permite un concediu afara. Dar am cu Nea Costica "prostu' si falosu'". Pai Nea Costica, daca vrei sa ai un lux cum ai vazut in filme, trebuie sa strangi cureaua mult mai tare, sa astepti 4-5 ani si atunci mergi la un UAI, la 5*, intr-o superstatiune. Parerea mea insa este sa lasi pretentiile pe care nu ti le poti oferi asa cum ai vazut in filme si mergi in fiecare an, sa alegi ceva cf cu bugetul pe care-l ai, sa-ti scoti familia si sa incerci sa inveti ceva din fiecare iesire.

Evident ca ceea ce scrie nea Costica nu bate deloc si este total opus cu ceea ce scrie o persoana educata, umblata si care intelege ce a platit. Din pacate sunt multi Nea Costici si sunt atat de stridenti si de galagiosi incat iti dau senzatia ca numai din astia sunt.
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: Caroline din Duminică, 15 Ianuarie 2012, 18:05
Pitoreasca prezentare!  ;D

Mi-ai amintit ca eram odata in Italia, la camping, si era o serbare cu masa campeneasca... Am localizat de la inceput in marea de mese una la care se vorbea tare, femeile erau cu cate 3 lanturi diferite de aur la gat si am trecut ca din intamplare pe-acolo sa vad daca-s romani. Erau! Dintre care unul lucra temporar ca ospatar la acel restaurant. Si isi invitase prietenii din Romania - turisti - la o portie de calamar, gratis, scos de la bucatarie de romanul ospatar. Una din invitate a pus mana pe telefonul mobil si a sunat acasa chiar de la masa: "Da, draga, sunt la plaja in Italia, la... si mananc calamari... Ne-a invitat Costica la restaurantul lui!  :o

Totusi, nu cred ca au trecut suficient de mult secole ca romanii sa nu mai fie ce-au fost dintotdeauna.
Om fi noi isteti, dar nu ca bulgaroii cu nasul mare sau grecoteii cu ceafa groasa, care ne conduceau in afaceri inca de pe vremea lui Eminescu!  >:( Iar la capitolul turism si servicii, nu putem compara traditiile lor de sute de ani cu pospaiul nostru. Romanul e ca Mogli, catapultat din "jungla" in Europa, dupa 50 de ani de izolare politica... si cateva secole de ranchiuna impotriva cnezilor si boierilor straini...
Iar de ajung cumva patroni de hotel sau de orice fel, trag pielea de pe client, ca doar asta asteptam de scole, nu, sa ne razbunam... acu, ca poate de la anu' vine alta stapanire...
Asta e cam tot ceea ce am invatat noi, romanii, deocamdata...
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: Manfred din Duminică, 15 Ianuarie 2012, 18:57
Gigi, Caroline, nu mai pot de riiis! ;D ;D ;D ;D
Il opreste cineva pe nea Costica?
Titlu: Re: Ganduri de sambata dimineata
Scris de: Caroline din Duminică, 15 Ianuarie 2012, 20:17
N-a reusit nimeni... de la Alecsandri si Caragiale incoace!  ;D
Atunci... de ce sa mai incercam?! Apropos, niciunul dintre strainii cu care am lucrat nu a reusit sa gaseasca in vocabularul propriei limbi o traducere fidela pentru "bascalie". ;D Avem noi ceva mai bun, mai autentic si mai traditional ca brand de tara ?!  ;D